Părăsit de frați ,
Stă singur, într-un picior,
Un biet puișor!
Cuibul de la Cărpiniș (haiku)
31 Vineri iul. 2020
Posted in cele mai multe postari
Câmpeanca
Natură, inspirație și frumusețe
kampungmanisku
menjelajah dunia seni tanpa meninggalkan sains
BLOGUL JURNALISTULUI TRAIAN HORIA
PRESĂ. ADJECTIV.
La o cafea cu Erika Mărginean
~Vouloir c'est pouvoir~
SUNT UN ADOLESCENT REBEL
proză scurtă și căței
Biveros Bulletin
To Travel is to Live
Prieten de vreme rea
O vorba buna
Hope among pain
Sunt un suflet înghețat, în căutarea primăverii.
Better World 🌎
Educación, reflexiones y cultura general.
Lonely Soul
Cea mai teribilă sărăcie e singurătatea și sentimentul că nu ești iubit ...
MUST READ magazine
Un nou orizont, o altă viaţă!
de-ale lui Matei
~ basic tips for surviving teenage life ~
MAJAALIFEE
I love to write about everything. Writing relaxes me.
Imaginary Coffee
Sometimes, we need fantasy!
Hâncu
Idei, opinii, versuri, trăiri scrise
Gallerie Leonardo da Vinci
Virtual Museum
La o cafea cu Erika Mărginean 
Urmăream în anii trecuți evoluția lor, în fiecare zi eram cu ochii pe ei. Am uitat însă de asta.
Cuibul ăsta nu cred că l-am urmărit încă. Dar am fost cu ochii pe multe altele, unul chiar din Ungaria.
Bună dimineața, Petre! Înseamnă că tu ești omul potrivit! Am urmărit comentariile , dar nu m-au lămurit. Am o grămadă de ”de ce?” E drept că foarte puțin am reuțit să le urmărec, dar am tras cu ochiul în cuibul lor, ziua-noaptea, câte un pic. Am văzut amenajarea cuibului, apoi puii mici-mici, după un scurt timp le puteam deosebi doar după culoarea picioarelor care- s părinții, care- s puii. Am înțeles că se pregătesc deja de plecare! De ce trebuie să plece, clima la noi e aproape de cea din Africa? Cum comunică între ele? Stau trei în cuib,reacționează simultan la zgomote, gâtul telescopic li se înalță ca la comandă. Stau într-un picior, hâșâie insectele, se scarpină pe urechi exact ca un cățel, se scutură la fel…de ce sunt lăsați singuri după un timp, de ce l-au lăsat singur cuc pe ăsta micu? M-a șocat cum a înhățat o barză_ -nu știe care din ele -o pasăre- a agățat-o de prin crengile cuibului, a prins-o cu ciocul lung, de parcă ar fi fost o pensetă, a ținut-o de gât, se zbătea biata păsărică, n-avea scăpare, a dat cu ea de …cuib, de câteva ori, până când nu mai mișca , apoi a înghițit-o…cu fulgi cu tot! A adunat și ”firimiturile!”Îmi povestești, te rog, ce ai aflat despre berze? Weekend frumos să ai!
Oh, înseamnă că poți să-mi povestești câte ceva despre ele! E pentru prima oară și totalmente o noutate pentru mine! Să le vezi înghesuindu-se în cuib, dând lupte încrâncenate pentru papa bun adusă de părinți, e chiar dezolantă priveliștea unui cuib părăsit! Comentariile de sub live sunt nuca-n perete! Nu trebuie să-ți dau exemple! Poate faci o poveste…pleeeease! Weekend plăcut!
Nu prea ştiu ce poveste să fac, Erika. Cum spuneam, intram în anii trecuţi, din primăvară, nici nu erau ouăle depuse. Şi urmăream ouăle, îi vedeam ieşind din ou, e de văzut, nu e de povestit, e o senzaţie incredibilă. Notează undeva şi anul viitor să nu ratezi asta.
Îmi place să le privesc, mă bucur și mă întristez în funcție de activitatea din cuib sau – și mai rău – de lipsa ei. N-aș putea să-ți spun prea multe, pentru că uneori nici nu știu sigur dacă-s berze negre, vulturi pescari sau altă specie. Sunt încântat mai ales când sunt hrăniți puii, iar dacă părinții aduc câte un pește mărișor, e un adevărat deliciu. 🙂
Cuibul de la Cărpiniș e atât de aproape filmat încât vezi și insectele ce se ascund printre crengi. Azi am aflat că puii pleacă si nu se mai întorc decât peste 3 ani ca să-și facă și ei pui…