O ploaie mocănească bate încet în geam. De undeva departe se aud niște voci de copii care încearcă să colinde. O, ce veste minunată! S-a mai calmat circulația, până și taxiurile trec mai rar. Unii și-au dat jos luminițele semnalizatoare, doar capota galbenă și inscripția de pe botul mașinii îi trădează pe taximetriștii din cursul zilei.

În scurt timp cartierul pare un sat părăsit. Cei care mai au rude la țară nu revin acasă decât duminică seara. Alții, care s-au urbanizat respectă tradiția. Luminițele din pomul de Crăciun, perdeaua de beculețe agățată în geam, câte un prieten de familie în sufragerie, ori la o țigară în balcon marchează spiritul sărbătorilor…

Flashback

Zăpada acoperă totul. Doar câte o cărare bătătorită de trecători și câte un derdeluș șlefuit de zeci de copii întrerupe albul decorului. Se aude un țipăt disperat, un răcnet asurzitor. Chiar sub geam. Doi măcelari încearcă să-l țină pe Ghiță, care se zbate, deși înțepat deja, tot vrea să scape de cuțit. Sângele țâșnește stropind zăpada albă. Obicei barbar, tăiatul porcului de Ignat. Privim pe geam și ne e milă de bietul animal. Copiii plâng, porcul guiță puternic, oamenii strigă, ține-l, prinde-l acum, dă-i și mai dă-i odată….după un sunet răgușit se face liniște. Porcul și-a dat obștescul sfârșit. Am plecat de la geam. Când cumperi mezeluri de la magazin nu te gândești la animalul din care au fost preparate. Nici copanele de pui nu-ți amintesc de înaripata care o fi fost odată o pasăre din ogradă…

Mirosul de pârjolit, de păr ars urcă până la etaj. Pe o planșă de lemn e întins porcul Apa fiebinte curge șiroaie, amestecându-se cu dârele de sânge. Vase, prosoape, apar și câteva gospodine. Măcelarii se cinstesc cu pălincă, apoi își văd de treabă. Un timp nu mai mâncăm produse de carne….

Revenire în sfârșit de deceniu doi

Sună la interfon. ”A sosit comanda dumneavoastră..” Alimente, patiserie, mezeluri, porționate, feliate subțire, împachetate…E mâncare. Nu te gândești că au guițat cândva. Ar putea fi fost orice animal, ce scrie pe eticheta ambalajului îl iei de bun, că după gust…Ba mai mult. Carnea de pui de la țară e prea ”carne” pentru orășeanul cu nasul fin. ”Prea bun, prea ca la țară,” așa cum zice reclama.

Flashback

”Trei păstori se întâlniră…” e drept că sunt cel puțin de o echipă de fotbal. Unii se clatină deja, alții se reazămă de ușă și răcnesc cât îi țin plămânii. ”Umbla-n sus și umbla-n jos”…noroc că e zdravănă ușa. Cam abțiguiți bine păstorii, în cele din urmă năvălesc pe ușa creștinului care le-a deschis după ce a recunoscut câteva figuri atent studiate prin vizor. Îndemnul colindătorilor, ”Sculați gazde nu durmiți”, a fost executat de toți de pe scară, pereții de BCA nefiind destul de bun izolator fonic. N-am să înțeleg niciodată de ce trebuie să mergi din casă-n casă cu vestea care a fost dată la știri de când au început reducerile de sezon! Socializare? Cu bieții păstori care abia se țin în picioare că n-au putut refuza oferta gazdelor! Dacă tot i-a trezit, doar una mică, încă una și…. plecăm!

Bubuituri în ușă. Cine-i? Gunoierii! Apoi alții…de ar fi fost atâția gunoieri , n-ar mai fi urmă de gunoi de pe la tomberoane. Și tot așa până spre zori de zi. Pe când ai dormi, vin cerșetorii, copiii, mici și gălăgioși… Dintr-un casetofon se aude ”Silent Night”…

Revenire …

Circulația în cursul nopții, între orele 23 și 5 dimineața este interzisă. La televizor nu ne mai uităm, am început să evităm consumul de știri false, excesul de zahăr, sare și grăsimi, încercăm să consumăm minim doi litri de lichide, să purtăm masca așezată corect pe nas și gură. Bat clopotele. Cerul e tot mai închis. Plouă mocănește…