Potrivit noului trend nu se cade să pomenești de vremurile trecute. Eu totuși am să mă-ntorc în trecut, pentru că am nevoie de termen de comparație. Oricum sunt Geta -Contra, așa că…

Îmi amintesc că ne bucuram când intra în clasă asistenta de la cabinetul medical al școlii și după un scurt schimb de replici cu profa de la catedră, eram încolonați și dirijați în cea mai mare liniște-ca să nu deranjăm procesul de educație – la cabinet. Și ne făceau cu câte o înțepătură, ba cu un ac în braț, cu 100 de ace în pulpă, ori tot pe braț, ceva ca o ștampilă, ce lăsa urmă pe câțiva ani.

Nimeni nu se întreba ce fel de vaccin e. Știam că e gratuit, că toată clasa va fi vaccinată, chiar și cel care fugise de la oră, pentru că avea maieul rupt și n-ar fi vrut să se arate astfel în fața clasei. A doua zi intra cu o altă clasă, dar tot nu scăpa de înțepătură!

Nu mi-amintesc să se fi pus vreodată măcar problema că ne vaccinăm sau nu? Ni se părea la fel de firesc ca să ne vaccinăm periodic pe cât de firesc respiram, fără să ne întrebăm de ce nu s-ar putea fără?

Înainte de perioada școlară copiii erau vaccinați la circumscripția de care aparțineau după domiciliu. Pe celelalte le primeau la școală. La terminarea școlii fiecare copil avea fișa medicală în care erau trecute toate vaccinurile pe care le-a primit – și nu erau puține – în timpul anilor de studii. Dacă voia să călătorească într-o țară străină unde anumite boli exotice făceau ravagii, trebuia să prezinte lista cu vaccinurile pe care le luase și să se și vaccineze dacă lipsea vreunul din listă.

Apoi a venit schimbarea și tot mai rar auzeam de vaccin…

Până la virusache. De Crăciun a sosit cu mare alai prima tranșă de vaccin din Belgia. A venit cu furgoneta frigorifică. A făcut mai mult pe drumurile patriei până la București decât tot drumul pe autostrăzile Europei. Dar, e aici. Prima s-a vaccinat o asistentă, Anghel. Dacă pe vremuri mergeam cu turma la cabinet, neștiind decât din auzite că s-ar putea să nu fie chiar kosher vaccinul, că fata lui nea Cutărică s-a născut cu un picior mai subțire decât celălalt, că Xulescu a surzit, am ascultat și atât.

În zilele noastre când și nea Cutărică are acces la internet, toată lumea a citit câte ceva despre virusache, despre epidemie. Dacă sunt atâtea întrebări fără răspuns încă, e o minune, că grație științei și cercetătorilor, iată belgieni, britanici și alții, într-un timp atât de scurt s-a descoperit vaccin împotriva unei boli care nici nu știm exact cu ce se tratează! Într-un timp atât de scurt s-a reușit acest vaccin care asigură imunizare pe cel puțin trei luni, prima doză, apoi se repetă doza. Colosal! Ce înseamnă dezvoltarea științei!

Să-nceapă vacciniada!