Biroul meu, cel nou, bine, are și el deja o vechime, dar e cel nou încă, are o porțiune retractabilă, pe asta țin tastatura și pe lângă ea mouse-ul fără fir. Aveam unul cu fir lung care se îmbârliga cu cablul de la căști, dar îl mai și agățam cu picioarele când mi le întindeam pe scăunelul pe sub birou și reușeam să-l dau jos de pe suport. Poveste veche. De un timp am un mouse simpatic, micuț, mov, Microsoft fără cablu. Acesta când e să-l dau jos din greșeală, are o traiectorie liber aleasă, neavând nicio reținere. Aș zice că zboară destul de elegant, dar n-aș vrea să afle dorul meu! Voi avea mai multă atenție și chiar grijă, ca să nu-l mai las să depășească măsuța!

Și acum să revenim la tastatură. N-aș putea să spun a câta generație e, dar dacă ar trebui să facem o statistică, pentru că tot se poartă, aș putea să vă spun care sunt tastele cele mai des folosite de mine. E,R, U,I, A,S,D,K.L,Ș,Ț,Z,C.N și M. De unde știu? Simplu. După tastele care nu mai sunt marcate. Tastatura e de un alb închis tare-tare, literele de pe taste fiind scrise cu alb deschis, nu prea se mai văd. Pe unele se văd pe jumătate, de pe altele s-au șters cu totul.

Ați citit pe diagonală până aici, căutând pasajul cu secretul, da? Așa cum spuneam, secretul e în tastatură. Nu trebuie decât să le ating și curge textul din ea, chiar dacă nu am nimic a spune. Așa cum sunt unele știri din zilele noastre ,care mă scot din sărite, mai ales când mi se servește titlul în șapte variante, că mai mult n-au nimic de spus. Am vrut să încerc și eu să scriu despre nimic, dar fără să vă enervez. Am reușit?