Conform uzanțelor, ar trebui să mă laud cât de pricepută sunt într-ale gastronomiei. Fiind îndeajuns de nonconformistă, recunosc cu eroism, că lucrurile stau altfel.

Am fost ajutor de bucătar – pe când gătea tata. Nu știu alții cum sunt, dar pe mine mă plictisea să pierd vremea căutând o oală sau un capac, ori să curăț o ceapă. Eu aș fi vrut să fac prăjituri, creme, spumă de ness… Dar ajutorul meu se rezuma la atât și la spălatul vaselor. Căci – vorba lui tata – cu efortul cu care le bagi în chiuvetă poți și să le speli!

Așa că îmi amintesc perfect cum ar trebui să arate un cuș-cuș, o ciorbă de pește, sau sosul vânătoresc. Dacă mă concentrez un pic chiar simt și gustul preparatelor…numai că e una să le vezi cu ochii minții și alta e să le prepari.

Și atunci răsfoiesc reviste ori cartea de bucate. Uneori cad în capcana analizelor pe text și după ce ajung la concluzia că ”priceputele” astea îmi ascund ceva, mai ales când le și prind asupra faptei: după ce la ingrediente uită să pună ceva, despre care mai jos, la modul de preparare îmi cer să-l adaug într-un fel anume! Citesc cât citesc, apoi ori fac ceva după capul meu, ori mâncăm din frigider! Când urmăresc video- clipurile din bucătăria lui Cutărică, mă și satur câteodată până ajunge Xulescu să taie cu furculița cât se poate de elegant o îmbucutură!

Gugăleasa observă, reține și mi servește pe tavă: poate vrei să-l vezi și pe ăsta…și uneori vreau!

Așa l-am găsit pe Sebi, la el acasă! Adică pe you tube. Cine e Sebi? Un ardelean plecat puțin pe la turci ca să învețe meserie și după o escală pe la nemți, s-a stabilit de peste 20 de ani într-o suburbie cât un oraș la Madrid.

Atât de savuros explică și cu atâta plăcere gătește, se vede pe el că face din pasiune, ca hobby, face din cele mai bune ingrediente, calculat, exersat, filmat și gustat în direct…până și el salivează aproape povestind doar ce și cum are să facă.

După indicațiile lui am încercat un fel de papanași…Mi-e simpatic Sebi, dar în ciuda străduințelor n-au ieșit decât niște rude îndepărtate ai papanșilor madrileni. O fi fost făina prea moale? Brânza de vaci prea apătoasă? La Madrid brânza de vacă seamănă cu telemeaua noastră, uscată sfărâmată… Oricum, mai încercăm!

Acum facem o altă variantă, papanași altfel, de fapt niște gomboț cu brânză de vacă și pesmet. Am să revin cu detalii. Dacă v-am făcut poftă, încercați și voi!