Butonând telecomanda, am dat peste un post cu desene animate, despre…Crăciun. Două prietene din copilărie, una orgolioasă și rea, alta modestă și inimoasă ajung la discuții din cauza apropiatelor sărbători de iarnă. Cea rea este împotriva Crăciunului, nu vrea să mai audă colindele acelea plictisitoare, pe când cea modestă, se pregătește cu bucurie de Crăciun, alături de angajații celei rele. Momentul dramatic apare când fata cea rea își amenință angajații cu concedierea dacă nu vor veni la lucru în vacanța de Crăciun.

Nu cunosc deznodământul, am butonat mai departe și spre mirarea mea am dat peste alte producții asemănătoare, realizate pentru copii și nu numai. Potrivit noilor tendințe din occident. Cât de repede se aliniează lumea!

Îmi amintesc de un episod din copilărie, când bona ne-a dus aproape alergând, până la una dintre bisericile din centru. Graba se explica prin escapada fără știrea părinților care puteau să se întoarcă din clipă în clipă. Acolo am văzut un aranjament ce mi-a rămas în minte, chiar dacă nici biserica nu mai există de atunci, un fel de grotă, un staul, animale de jucărie și niște păpuși îmbrăcate în haine albe, flori și lumânări…Miros de tămâie, atmosferă misterioasă!

Acasă aveam un brad. Oficial se numea pom de iarnă, dar noi îi ziceam pom de Crăciun. Nu știu de ce. Avea o stea roșie în vârf, globuri multe, bomboane de salon, nuci, mere mici, iar un îngeraș alb cu aripi, venit din Rai, era agățat undeva printre crengi. Lângă brad, stătea un Moș Gerilă mai mare decât mine, (a sfârșit lamentabil în podul casei, fiind confecționat din nuiele și îmbrăcat în hârtie creponată, cu plete și barbă de vată). Burtos cum era, Moșul intra pe horn sau pe gaura cheii. El ne aducea cadourile. Sau doar le păzea, pachetele fiind așezate în jurul său. Mai era un Moș Gerilă pe care îl așteptam în sala de conferințe la spitalul unde lucra mama. Un alt Moș Gerilă ne trimitea pachete cu dulciuri cu trenul, că acolo lucra tata.

Iarnă-ger-Gerilă, avea logică.

Nu aveam habar de detalii. Știam că iarna vine cu daruri Moș Gerilă, iar primăvara, Iepurașul. Fără nicio explicație religioasă. Așa e tradiția și tradițiile se păstrează.

După 89 , Moș Gerilă a devenit Moș Crăciun cu plete dalbe și au apărut colindătorii. Recunosc că nu eram prea încântată de ”Ce vedere minunată” se arăta prin vizorul ușii, în toiul nopții, când niște colindători ”prea cinstiți” vocalizau cât puteau de fals! Mergând din casă în casă, aducând vestea ce nu mai era un secret, ca să nu supere gazdele au gustat și amestecat tot ce li s-a oferit. Efectul nu putea fi ascuns! ”Scoală gazdă, nu dormi”…de parcă mai putea fi vorba de somn!

Alt regim, alte vremuri. De atâta corectitudine politică, mai nou ajungem la aberații!