De dimineață cartierul părea părăsit. Mașini puține, geamuri închise. Luna stingheră pe cer. După câteva ore…trec câteva mașini. Un băiat cu rucsacul o ia în jos , ieșind din câmpul meu vizual, apoi se aude portiera unei mașini și din nou se lasă liniștea. Câte un geam rămâne deschis , semn că n-au plcat chiar toți în minivacanță.

Cobor cu Samy la plimbare. Marchează regulamentar ba o tufă, ba o bordură ce i se pare că ar fi fost sărit data trecută. Ajungem la parcul dintre blocuri. Iarba -dacă ar fi zăpada ar fi prezentată la știri ca fiind de treizeci de centimetri. Așa e doar iarbă. Pe o bancă o stimabilă ciucgulește din punga cu pufuleț…

Samy marchează o tufă, apoi trece mai departe, nu îndeajuns de repede, încât stimabilei să nu i se pară că un cățel cu un picior în aer poate să facă și altceva decât la ce se gândea ea.

Și-a strigat indignarea, cât putea ea de ironic, chiar și după ce am liniștit-o că n-a făcut decât pișu …obișnuitul strop de marcare a teritoriului. Am plecat pe traseu, iar la întoarcere tot pe acolo am venit, deși nu ar fi fost obligatoriu.

Stimabila avea încă două susținătoare, așezate la o măsuță, cu de-ale gurii, sărbătoreau muncitorește Ziua celor ce muncesc. Niște babe comuniste! Una dintre ele a strigat după mine cu gura plină: v-am făcut poze!!