Înainte de a vă veni ideea să mă puneți la zid, vă spun că nu fac altceva decât încerc marea cu degetul. Adică să înțeleg ce e de neînțeles. Întotdeauna m-a intrigat îndemnul ”Crede și nu cerceta”, așa că am continuat să cercetez. Cu riscul – vorba poetului- de a fi nebun(ă) când înțeleg.

Se spune că atunci când iubești, nu știi de ce iubești. Dacă găsești motive, înseamnă că nu iubești cu adevărat.

Și așa se întâmplă și cu credința. Crezi și gata. Asta nu presupune însă interdicția de a-ți pune întrebări. Vorbeam ieri despre Sfântul Munte. Athos.

În lumea obișnuită pledăm pentru democrație, nediscriminare, tot felul de drepturi. Acolo sus, în Grădina Maicii Domnului sunt alte legi. Așa cum am văzut din filmările podcastului, locul e întradevăr minunat. Munți înalți, văi adânci, ciripit de păsărele (o pasăre, două păsări, hm?!), vulpi, șacali, porci mistreți și pisici grase. Nu sunt câini-pentru că sunt gălăgioși spre deosebire de pisici, care nu deranjează. Nu sunt oglinzi, pletele și barba sfinților părinți cresc în voie. Vezi cu inima, nu cu ochii.

Vorbesc ei despre tehnologia care înrobește sufletele slabe, dar în același timp se folosesc și ei de facebook, de you tube, fac podcast și au pagină web.

E o lume minunată, într-adevăr ca o grădină. Grădina Maicii Domnului. Locul unde se întâmplă minuni. Oameni citiți, învățați, cu darul vorbirii, cu spirit de convingere, chiar te pun pe gânduri prin tot ce spun. Găsesc explicații la aproape orice întrebare.

Eu l-aș fi întrebat de ce nu au voie femeile pe Sfântul Munte? Maica Domnului de ce le-ar fi interzis femeilor accesul în grădina ei?

Am înțeles din vorbele părintelui Pimen că e lucrarea Domnului că vreau să aflu ce nu înțeleg, pe de o parte, pe de altă parte e lucrarea necuratului care îmi bagă neîncrederea în cap. Aproape că nu sunt vinovată că prin cuvintele mele acum îi deranjez poate pe credincioșii practicanți.

În nimicnicia mea nu aveam de unde să scot asemenea idei, e clar, ele au venit de undeva! Și brusc mi-au venit în minte imagini cu ”gonflabile”, siliconate, despuiate…Și deja discriminez. Cu ce drept le judec? Cu ce drept le discriminez?
Așa cum e acum comunitatea pe Muntele Athos e un loc aparte, ne place sau nu, oamenii de acolo își văd de menirea lor. Se roagă, construiesc chilii, lăcașuri, scriu cărți, fac emisiuni, se gospodăresc, lucrează în ateliere, fac de mâncare, găzduiesc pelerini…În schimb, dacă ar primi și femei inevitabil s-ar naște și copii și grădina ar deveni un stat în stat. Un mini Vatican ortodox.

Voi ce părere aveți?