Azi am aflat și eu. Mulțumesc cititoarei care mi-a remis răspunsul oficialităților din care am putut afla un mare adevăr.

Dar să nu vă țin în ceață! E vorba despre niște… iarbă. Verde. De acasă. Cosită și adunată. Băgată în saci.

Și de aici încolo e telenovelă.

Nimeni nu vrea iarbă! După telefoane interminabile (unele având în program curs gratuit de limbă engleză), cineva a rezolvat totuși problema. Cititoarea noastră a trimis și scrisori, peste tot unde credea că ar găsi înțelegere. Și n-a greșit!

La o scrisoare electronică expediată pe 9 iunie anul curent, ieri a primit răspuns! Încă în termen, nu avem ce comenta.

Iată răspunsul, din care am învățat și eu ceva, ceva ce poate nici voi nu știați!

….”echipele de la Serviciul nostru nu au cosit la adresa sus menționată”-asta se știa, dar au recunoscut măcar că lasă iarba să crească nestingherită pe domeniul public!

Și acum vine învățătura de ținut minte:

”executantul lucrării are obligativitatea de a transporta deșeurile vegetale rezultate din cosit.”

Cetățeanul plătește taxa de salubrizare, de întreținere a spațiului verde, dar dacă iarba nu are răbdare să aștepte echipele și se lasă cosită de cetățeni, să facă bine și să solicite și transportul de la executantul lucrării. Asta ca să fie ordine odată! Nu-i așa?