Nu mă laud, doar vă spun că am un smartwatch. Deștept-deștept! Nu am să înșir aici câte știe, doar atât că mă ridică de pe scaun ori de câte ori i se pare că am stat destul, chiar la mijlocul frazei mă întrerupe fără milă!

Și mai face ceva. Îmi cronometrează somnul. Nu l-am lăsat să intre în detalii, că e capabil și de asta, dar îmi arată cu cifre, litere și-presupunând că nu mă duce capul, și cu desen că n-am dormit destul!

După un timp îmi dau seama și singură că am lipsă de somn, dar n-am cum să- i dau de înțeles, așa că îl las să mi arate cu exactitatea unui ceas elvețian câte minute -ore-îmi lipsesc din executarea programului de somn.

Și când nu se mai poate, încerc să mai recuperez din decalaj. Aproape că mi-a reușit! Noaptea trecută. Numai că…

Visam ceva fiind în primele două ore de somn când m-a trezit alarma stridentă a uneoâi mașini sau firme? Nu știu. Pe jumătate trezită din somn m-am dus până la geamul deschis și neavând nimic de văzut m-aș fi întors în pat când am realizat că e beznă! În cameră te puteai rezema de întuneric, afară doar Luceafărul și o tentativă de seceră se zărea pe cerul întunecat. Iluminat public, nu. Alarmă da.

Având o solidă pregătire militară la bază dar și un ceas deștept cu lanternă- trebuie să menționez că telefonul oricât de deștept ar fi și el, fără curentul electric și-a dat duhul. Cel cu cartelă. Cel fără cartelă, despre asta mai încolo.

Având orientare turistică de invidiat în apartament, grație pandemiei, am mers ață la prima lumânare pregătită ca în caz de… Am căutat un chibrit sănătos -timpul și-a băgat ghearele și pe bietele bețe care nu mai reacționează degeaba pare cutia nou-nouță! În bucătărie am dat de lumânarea perfectă pentru o cină romantică, iar reflexul Pavlov mi-a amintit că seara noi nu mâncăm!

Am trimis niște mesaje, răspunzând la insistenta întrebare La ce te gândești, Erika: Am tot scris la ce mă gândesc, până când a binevoit să mă anunțe că mesajele vor fi vizibile după ce voi fi online! ( asta era telefonul deștept setat pe wi-fi…)

Acestea fiind verificate, m-am pus la recuperat somn. Am început să număr oile. Le-am și scris corect gramatical, până la zece, cu litere. Pe mai multe limbi…n-am reușit să ajung la capătul turmei că iar a sunat alarma. Am înregistrat 45 de secunde-atât m-a lăsat telefonul, dar concertul desigur era mult mai lung.

În pauză am reluat numărătoarea. Ciobănaș cu turma fără oi…că nu-mi ieșeau la numărătoare și alarma o lua de la început și tot așa, până dimineața , când m-am trezit cu apartamentul iluminat ca un vas de croazieră! Ledurile de la șoc electric celelalte grație încercărilor din reflex s-au aprins.

Am stins becurile, am trecut la numărat oi, dar un gând nu-mi dădea pace: cum se poate ca nimeni, dar nimeni din cartier să nu se trezească la alarma lui Pește Prăjit?

PS: Ceva îmi spune că am reluat antrenamentele ceaușiste cu întreruperea curentului electric, apoi a gazului, apoi pâinea pe cartelă…Bine, îmi mușc limba!