Etichete
Mi-am propus să mă abțin, dar azi am recidivat. Doar ca să mă conving! Și am citit primul titlu ce mi- a sărit în ochi. N-am vrut decât să văd cum va fi vremea…Dar dacă telefonul e mai deștept, am picat în plasă! Titlu:
Vestea dimineții despre Maria DRAGOMIROIU! Anunțul cumplit venit în miez de noapte. ESTE ȘOC TOTAL
Am văzut-o pe MD într-o reclamă de tristă amintire, cel puțin pentru mine care fac legături periculoase între personaje, reclame și evenimente. Mi s-a părut că șchioapătă titlul: vestea dimineții e anunțul cumplit de la miezul nopții. Efectul șoc total! Încep să cred că acest titlu e titlul de serviciu, doar numele ”victimei” se schimbă! Totuși, merg înainte!
Hai s-o vedem și pe asta!
Și, m-am convins! Distinsa doamnă a muzicii populare-din fericire n-a pățit nimic. Nu e nimic cumplit și nici șocul nu e total. Copilărie grea, tinerețe nu prea ușoară și ”cumplita” descoperire: timbrul vocii asemănătoare cu cel al Mariei Tănase!
Aș fi vrut un titlu mai aproape de adevăr! Mai sobru. Dar l-aș mai fi deschis oare?
La o cafea cu Erika Mărginean 
Nu ştiu de tine, dar sigur cei 1000, 10000 care l-au deschis pe ăsta nu l-ar fi deschis altfel. Şi în cazul ăsta, există iată circumstanţe atenuante, că şi ăia cu site-ul trebuie să mănânce o pâine. Până când vom învăţa că la ceva cu adevărat şoc sau tragic, informaţia se va afla-n titlu şi nu va exista ambiguitate ci se va scrie negru, roşu, galben pe alb cine, ce, titluri din astea vor mai exista.
Şi vor exista şi pentru că foamea animalică a omului de-a asista la tragediile altora nu va dispărea curând. Tu ai intrat să vezi ce i-a dus mintea de data asta. Alţii pentru că au crezut că s-a întâmplat ceva groaznic azi noapte. Alţii, deşi cu minime cunoştinţe legate de ce înseamnă un titlu, deci ştiua că nu e acum şi nici chiar şoc nu e, au vrut ei să simtă adrenalină citind despre un şoc simţit de altul.
Tristă şi urâtă lume!
Ai dreptate, Potecuță! Tristă și urâtă lume! Poate că cer prea mult, dar aș vrea ca ziarele ( print sau online) să mă informeze corect. Pentru palpitații și adrenlină sunt filmele horror. Fiecare cu gusturile și nevoile sale. Fiecare trăim de pe piață, vorba cuiva, și cel care comite asemenea enormități, execută ordinele unui redactor șef, urmărește politica editorială, muncește pentru bani. Pe mine mă enervează. Informația dă putere. Dar dacă nu se vrea? Și se merge pe tot mai acuta lipsă de logică? Ufff
E mult de discutat aici. Dacă Acces Direct încă trăieşte, nu e vina producătorului. Un ziar online cu zero accesări dispare de pe piaţă în două luni. Dacă încă n-a dispărut… spune multe despre noi.
Şi nu toate ziarele fac asta. Alea care o fac au publicul lor care fie nu ştie, fie nu vrea să ştie.
Educaţia nu ar trebui făcută de ziare. Or, dacă nu există educaţie, ziarele îşi permit să jongleze cu titlurile.
Şi da, informaţia dă putere. Numai că sunt nepermis de mulţi oameni care caută numai can-canul. Vor să ştie cine cu cine s-a culcat, cine pe cine a înşelat, cine ce traumă a suferit. „Află de aici care e cartea favorită a Mariei Dragomiroiu” ar fi dus la aproape zero accesări. „Şoc, incredibil, s-a întâmplat azi noapte, veste şoc, ce-a păţit Maria Dragomiroiu” a făcut să explodeze clickurile. Pentru că atât îi duce mintea pe unii, adică pe cei care au accesat crezând că Doamne fereşte, a murit. Din păcate, nu trebuie decât foarte puţin creier să ştie oricine că dacă titlul nu spune ce a păţit, înseamnă că n-a păţit nimic. Sau a păţit când era copil ceva, neînsemnat.
Nu putem da vina pe producătorul de alifie contra hemeroizilor că, deşi execrabile reclamele, produsul se vinde. Când vom înţelege că totul se reduce la educaţie, la ce învăţăm în familie, la şcoală, la cum ne educăm noi pe noi, vom înceta să dăm vina mereu pe alţii şi noi să rămânem limitaţi.
Sigur, şi eu îmi doresc să văd la tv numai emisiuni cu muzică clasică, scriitori şi pictori. Dar pentru că nu găsesc la tv, găsesc în cărţi sau pe canale cu documentare sau în enciclopedii…
Da, mulţi spun că nu se vrea să fim educaţi. Până acum nu mi s-a întâmplat să mă oprească cineva la intrarea în librărie, să-mi spună că sunt interzise cărţile…
Normal că un popor prost e foarte uşor de manipulat. Dar oare e numai vina lor? Adică ei ne vor proşti. Noi de ce le dăm satisfacţia de a fi proşti? 🙄
Bună întrebare!