A fost o vreme când nu mi-aș fi putut imagina viața fără glasul roților de tren! Îmi plăcea la nebunie să-mi las pletele în bătaia vântului, iar după ce am obosit de statul la geam, să mă las legănată într-un somn cu poticneli și totuși odihnitor!

”Trenul nostru cel de toate zilele”- obișnuia să spună și mama, când ne strângeam în jurul mesei la o poveste. Primul ei drum la Marea Neagră l-a făcut cu locomotiva! Apoi cu trenul nostru … în fiecare vară. La început doar ei doi, tata și mama. Apoi am apărut eu, apoi sorella și am continuat să ne lăsăm legănați de cântecul roților pe șinele de fier!

Întorcându-mă în timp, retrăiesc un astfel de drum, de la București la Constanța. În Gara de Nord lumea agitată, abia așteaptă să ia cu asalt vagoanele. Veselie, voci, râsete. Plecăm în vacanță.

Ta-ca-ta-ca ta-ca-ta-ca…La un moment dat s-a schimbat partitura…roțile au atacat note mai solemne, mai grave, pline parcă de respect.

Și atunci venea întrebarea lui tata:

• Eri, cum se numește podul? Cine l-a construit, na? Cum îl chema pe inginerul care l-a proiectat?
• E podul de la Cernavodă. Inginerul…Hm. Am uitat cum îi zice!
• Cum să uiți? Anghel Sa..?
• Saligny! Anghel Saligny!

Și la fiecare drum, aflam câte ceva despre podul de pe Dunăre. În urmă cu 127 de ani, pe 19 septembrie a fost inaugurat podul de la Cernavodă. Pe vremea aceea, 1895, era cel mai lung pod din Europa, proiectat și construit de inginerul Anghel Saligny. Acesta a folosit în premieră mondială oțelul moale (turnat) la podul cu structură metalică. S-a dovedit rezistentă lucrarea! Ca dovadă că avea încredere în rezistența podului, Anghel Saligny cu șefii muncitorilor care au executat lucrarea au stat într-o șalupă chiar sub pod în timp ce deasupra treceau convoaie de locomotive grele. Prima dată au trecut 15 locomotive cu 60km/h. apoi al doilea tren cu viteza mărită la 80km/h!

Și podul n-a cedat!

Spre deosebire de un alt pod, al zilelor noastre. Podul de la Luțca, recent reabilitat, inaugurat și prăbușit în apele Siretului! Ar fi trebuit să reziste la 340 de tone, dar două mașini i-au venit de hac. Hai, să fim corecți. Au fost și vreo 40 de oi. Despre ciobani n-am auzit.