Într-o vreme în fiecare prima zi de miercuri a lunii au fost verificate sirenele pentru avertizarea populației din toată țara, ca în caz de nasoale să știm cum stă treaba. Câte sirene sunt, dacă funcționează și ce e de făcut în cazul în care sună în afara programului de testare?

Am bătut tastele ani de zile despre sirenele de pe uscat, încercând să explic și semnificația sunetelor, că degeaba auzi înfiorătorul sunet dacă nu înțelegi mesajul. Recunosc, degeaba m-ați întreba acum, oare ce anunță, că nu mai știu!

Dealtfel exercițiile astea erau destinate autorităților responsabile cu apărarea civilă.

În caz de nasoale, populația ar trebui să se adăpostească. Unde? În buncăre.

Unde se află ele? Bună întrebare!

În zilele noastre, cu ”operațiuni speciale” la graniță, tot mai des se vorbește de minunatele tablete de iod. Deși au fost explicate procedurile de achiziționare, că nu se iau preventiv și nu se dau persoanelor de peste 40 de ani, pilulele își așteaptă clienții prin farmacii. Oricum ele se dau doar în urma unui – Doamne ferește, accident nuclear. Precum cel de la Cernobîl, în 1986.

Mai îngrijorător decât ”drobul de sare” ar putea fi imprevizibila reacție a beligeranților, după referendumul din zilele trecute. Referendum în urma căruia vecinii noștri au pierdut vreo 15% din pământul sfânt al patriei lor. The winner takes it all, adică toate cele patru regiuni din țara vecină.

Ce va urma?

Să nu intrăm în panică. De obicei când ți se repetă sî șezi blând, calmează-te, nu intra în panică, e foarte simplu să reacționezi invers. Adică să intri în trepidații de spaimă.

Am auzit explicațiile unui priceput la toate că în caz de Doamne ferește, adică atac nuclear, unul din acelea mai mici, în urma căruia stăm cu ochii pe cer ca să vedem încotro se îndreaptă norul radioactiv, cât de periculos se arată și în funcție de asta vom reacționa. Nu de capul nostru, ci după caz la caz, stând în casă, ori evacuându-ne în mod organizat sau mergând la adăposturile atomice.

Unde? Vom afla la momentul oportun.

Până atunci, să ne pregătim. Să ne facem sacul de alarmă, cu provizii pe 10 zile. Cel puțin.

O voce oțeloasă, inconfundabilă, având parcă o undă de satisfacție (cred că am avut un deja-vu) ne-a pus în vedere posibilitatea unui lock down. În caz de Doamne ferește! A mai zis despre instruirea polițiștilor…ca să ne ajute. Dar să nu ne panicăm!

Dacă e să ne gândim bine, cred că niciunul dintre beligeranți nu știu cine e la mutare. Cel cu sacii în căruță, ar putea să spună stop joc. Să lase cortina să cadă în fața celor care au asistat ieri la momentul solemn, cu niște figuri de ziceai că sunt la funeralii. Dar au aplaudat frenetic. Tabăra adversă a fost ocupată cu declarațiile despre nerecunoașterea noului statut al regiunilor anexate de marele urs.

Ce urmează? Un armistițiu? Începutul sfârșitului? Pilula de iod? Dar să nu intrăm în panică. Vorba cântecului:

Don’t worry be happy!