Sticlele de lapte cu capac de staniol scot clinchet ca de clopoțel lovindu-se ritmic între ele. Vine lăptarul. Casa scării se umple de miros de tutun ieftin. Omul lasă sticlele pline cu lapte proaspăt la ușă și sună dacă ai uitat să-i lași sticla de schimb.

Rând pe rând se deschid ușile, câte o mână grăbită înhață sticla cu lapte, e perfect la micul dejun. Înainte de ora opt tropotesc copiii pe scări în jos. Școala e aproape, dar iîntârzie dacă nu se grăbesc.

Abia se face liniște pe scară că se aude mătura femeii de serviciu. Apoi bătăi din ușă: vă rog să-mi dați o găleată cu apă! Îi pui și detergent, ca să miroase frumos la tine pe palier.

Clasa muncitoare s-a trezit cu noaptea -n cap. La 5,30 își dau întîlnire în stațiile de autobuz. Unii merg pe jos, alții pe biciclete. Nu prea sunt mașini.

Gospodinele merg la cumpărături. La piața de zi găsești produse proaspete, aduse de țăranii din satele limitrofe. La ”Alimentara” sunt tot felul de conserve, foarte bune și ieftine, de la Fabrica de Conserve, vestită poate și peste hotare. Zahăr, făină albă, pâine și cornuri delicioase, sănătoase, făcute cu unt. Da, de la fabricile din oraș.

Mezeluri de tot felul. Parizerul țărănesc cu muștar de masă, salam de Sibiu- scump, dar își merită prețul. Salam de vară, cașcaval Dalia, Schwaițer cu găuri mari de care mereu și se face poftă…Sandwichiul făcut din pâine proaspătă cu unt, salam sau parizer, cașcaval ras deasupra și feliuțe de ardei….la școală sau dacă vine vreun musafir.

La Măcelărie, carne proaspătă, pește oceanic cu carnea albă și fără oase. Din China.

Tot la alimentara, cafea boabe, adevărată, de un verde pal. Cumperi doar 100 de grame, ca să iei și mâine, tot proaspătă. O prăjești, macini boabele lucioase și faci o cafea cu caimac la ibric! Pui și niște frișcă. Se vinde în sticle groase, ediția restrânsă a sticlei de lapte. Chiar simpatică! Vânzătoarea te întreabă de după cântarul mare pentru smântână sau pentru frișcă vrei…frișca.

Apa minerală…medicinală sau de masă: Borsec, Harghita, Tușnad, Zizin, Slănic Moldova și multe altele. Că doar avem zeci de izvoare în țară!

E un magazin special pentru țigări, chibrituri, plicuri și timbre, se cheamă Tutungerie. Pe un altul scrie Mercerie, acolo se vând ace, ațe, fețe de masă. Sunt și câteva farmacii, nu prea multe.

În bucătărie pe soba tip masă supa dă în clocot. În cuptorul ( pe gaz) se coace prăjitura cu mere și cu bezea deasupra.

Centrala termică de cartier asigură apa caldă permanent și căldura din noiembrie până-n primăvară! Curentul electric costă câțiva bani kilowatul. Mașina de spălat rufe, fierul de călcat, radioul,televizorul pe lămpi, pick-upul, uscătorul de păr, râțnița de cafea, casetofonul…și becurile incandescente consumă, dar nu exagerat de mult.

Vine vacanța cu trenul din Franța și plecăm cu trenul, pe litoral, cel puțin o săptămână.

Vin neamurile de peste hotare și cumpără prosoape, conserve mari cu șuncă în cutii triunghiulare pe care scrie HAM, peștele de sticlă și coșuleț colorat tot de sticlă. Da, de la o fabrică din oraș.

Pe la sfârșitul anilor 80 însă…au venit restricțiile! Alimentația rațională, sănătoasă cu pâinea pe cartelă (ca să nu mai ducă țăranii cu sacii pâinea la porci), alimentele de bază la porție: 1/2 kg ulei, 1kg făină albă, 1/2kg zahăr, 5 ouă, 1/2 pachet de unt, 1kg carne de persoană, pe o lună de zile.

Curentul, tot ieftin, se întrerupea seara de la 6, timp de o oră-două. Probabil și noaptea , tot așa câte o oră. Dar nu peste tot și nu în același timp. Că fabricile, spitalele nu puteau rămâne fără curent și apă. Apoi s-a raționalizat și apa caldă, dar nu te lua prin surprindere, dacă învățai programul.

A fost o perioadă mai complicată, în care ai învățat să te descurci. Să bei ”nechezol” în loc de cafea verde, să cumperi ”Carpați fără filtru” la supra preț, pentru că nu prea se mai găseau. Să cumperi două broșuri cu discursul tovarășului pe lângă un pachet de margarină, copane de curcan la pachet cu varză și cartofi sau alte combinații.

Omul inventiv se descurca. De la sticlărie, un serviciu de vin semi cristal (rubin ) ajungea la Frigorifer, unde se transforma în cotlet de porc, salam sau doi pui. O parte din marfa de la Frigo ajungea la Vinalcool, ați ghicit, acolo suferea o altă schimbare, în vin spumant, coniac sau votcă. O sticlă de băutură era valută, se putea schimba cu orice altceva.

Dacă se lua curentul, rezistai o oră-două la lumânare sau lampă cu petrol. Dacă nu era apă caldă, încălzeai apa rece pe sobă și făceai duș școțian sau te spălai la lighean.

Pe atunci iernile erau cu zăpadă până la genunchi, cu multe grade cu minus, de ți se lipeau nările de ger.

Și vin acum cioclii apocaliptici ca să ne sperie?!