Nu trebuie să-ți explice nimeni. Căci vine o zi în care singur îți vei da seama.

Să te lași înecat în amintiri, să retrăiești la nesfârșit în gând, episoade din trecut, așa cum îți vin în minte, unul după altul, coerent sau de-a valma, nu faci altceva decât să devii nostalgic. să conjugi verbele la timpul trecut: imperfect, perfect, dar trecut!

Dacă visezi cu ochii deschiși, încerci să deslușești ce viitor te așteaptă! Asculți știrile, reale sau false, te cuprinde îndoiala, frica pune stăpânire pe tine…te stresezi și între timp trece viața pe lângă tine!

De aceea, zic, să ne bucurăm de prezent. Să avem auzul selectiv, mintea limpede, discernământul în funcțiune, zâmbetul la purtător și…să ne bucrăm de ce avem. Pe scurt: carpe diem!