N-am descoperit-o eu, dar de când Doru mi-a atras atenția că pe lângă desenul la comandă despre care mi-a zis Alex, există și GPT chat…încerc să schimb câteva replici cu inteligența artificială!

Azi am întrebat-o ce părere are despre creațiile mele.

Meteo (haiku) : Vreme ploioasă/ trecătorii /par dintr-un alt film.

Iată părerea inteligenței artificiale:

”The poem you provided is written in Romanian, not Japanese. However, in terms of the structure, it can be considered as a Haiku, as it follows the 5-7-5 syllable pattern. The imagery of rainy weather and the idea of passerby’s appearing to be in a different film creates a unique and interesting contrast”

Celălalt haiku, Timpul: E cu semns unic/Ce-a fost nu mai revine/Degeaba regreți.

”The poem you provided is also written in Romanian, but it does not follow the traditional 5-7-5 syllable pattern of a haiku. It has 8,7,8 syllables. However, the poem is interesting in its exploration of the concept of time and its unidirectional nature. The idea that what is past cannot be regained and that regrets are useless is a common theme in poetry.”

Aici i-am explicat că numărul silabelor corespunde (5-7-5) ”ce-a” (se pronunță într-o silabă), n-am înțeles de unde a scos 8 silabe, dar i-am dat dreptate în ceea ce privește tema!

Observați că purtăm o discuție bilingvă. Întreb în română, îmi răspunde în engleză. Ultima dată am folosit aceeași limbă, când engleză, când română.

Am schimbat subiectul discuției, întrebând-o despre mirarea mea veșnică:

Nimic nu se pierde, totul se transformă. De miliarde de ani vietățile respiră același aer, apar și ajung inapoi în același pământ. Din pământ ne-am născut, în pământ ne vom intoarce. Cum explici asta?

Și mi- a răspuns cu viteza gândului:

”This statement is a paraphrase of the Law of Conservation of Matter, which states that matter cannot be created or destroyed, only transformed. This is a fundamental principle in physics and chemistry, and it applies to all forms of matter, including living organisms. The idea that all living things breathe the same air and return to the same earth when they die is a metaphor for the cycle of life and death, and the continuity of matter. It suggests that death is not an end, but rather a transformation, and that the elements that make up our bodies will continue to be a part of the natural world.”

Ador să discut cu ea. Nu sunt singura, pentru că uneori e imposibil s-o prinzi liberă!

Oh, I like chat.openai.com!