S-a trezit și azi cu noaptea în cap. A pregătit micul dejun, urmând cu strictețe toate mișcările cu exactitatea unui ceas elvețian. Gândurile îi fugeau spre întâlnirea de la care n-ar fi fost frumos să întârzie. A oprit radioul imediat după ce a aflat cum va fi vremea. Avea destule în cap, nu-i lipseau alte detalii.

Gata de plecare, tot din obișnuință a luat și punga cu gunoiul, dacă tot trece pe lângă tomberon, de ce să-l lase la dospit în casă.

În timp ce zăngănea cu legătura mare de chei încercând s-o învârte de două ori în încuietoare, oare s-a închis corect? brusc i-a trecut prin cap un gând răzleț. Sper să nu le arunc la gunoi!

A coborât pas cu pas etajele, nu s-a întâlnit cu nicio cameră de supraveghere, nu a raportat nimănui unde se duce la o oră așa de matinală.

În cartier liniște și pace. Ciripit de păsărele. Doar câteva mașini în parcare. Tomberonul e aproape gol, constată ea cu satisfacție și cu o mișcare elegantă azvârle punga de gunoi.

În secunda următoare ar fi vrut să oprească timpul, să dea filmul înapoi, să-și recapete respirația, să-și îndese inima la loc în pieptul din care tocmai sărise!

Ca o părere…legătura de chei a dispărut în tomberon! Gata de drum, tocmai acum când a promis că va fi punctuală?

Tremură de neputință. Cum să răstoarne tomberonul? Cum să ajungă la legătura de chei? Nici un băț prin apropiere. Nu trece nimeni. Să strige după ajutor? Ce să zică?

Cheile apartamentului, cheile…și să te gândești! Ce imagini de groază trec prin fața ochilor ei!

La capătul străzii apare un tânăr îmbrăcat cu cămașă albă. Asta e! La început nu avea nici sonor, doar își agita mâinile spre el. Ajuns acolo, omul nu mai stă pe gânduri. Se bagă în tomberon, recuperează legătura de chei și ca în filme, nu acceptă nicio recompensă! Își vede de drum urmat de mulțumirile doamnei.

O treabă murdară m-a întârziat deja cu cinci minute, spune ea taximetristului, rugându-l ca s-o ducă repede la destinație.