Haideți, haideți! Eu nu protestez. Nici când au ieșit ăștia, eu n-am protestat-turuie taximetristul. Păr alb, tuns scurt, nevorbit de ceva vreme.

Abia reușesc să-i zic direcția, că a și pornit, iar din vorbit nu s-a oprit. Mă ia cu friguri când se întoarce spre dreapta spate, să vadă mai bine dacă am auzit ce a zis. Întreabă, răspunde, concluzionează. În cele cinci minute cât a durat drumul omul face o analiză mai ceva ca Marele Jack!

În ultima vreme au fost destule accidente în care au fost implicate ba taxiuri, ba mașini de poliție. Nu sunt pesimistă, dar am memorie bună!

Nu dau lecții de condus, n-am carnet, deci nu am pretenția de a cunoaște măcar regulile de circulație. Totuși, ceva îmi spune că șoferul ar trebui să nu-și ia ochii de pe drum, sau cel puțin să nu-și răsucească gâtul după pasagera din spate!

O fracțiune de secundă ajunge ca să nu observi ce intenții are șoferul care-ți taie calea…Întâmplător tot un taxi, care oprește în intersecție ca să coboare clientul nostru, stăpânul nostru!

La faza asta chiar mi s-a făcut inima cât un purice, dar omul nostru avea atenția super distributivă, din moment ce a intuit intenția colegului, s-a oprit înainte ca să-i culeagă clientul acestuia și în secundele de răgaz astfel câștigate a continuat să analizeze, să compare toate problemele cu care se confruntă țărișoara noastră!

Am ajuns cu bine la destinație și pusă la punct cu situația economico-politică. Teoretic! Practic n-aș putea să redau decât melodia …cuvintele le-am uitat!