De dragul corectitudinii ce se poartă, să începem cu… alaltăieri. În grădina de lângă casă -până la noi ordine-mama creștea câte – o găină și cultiva legume tocmai bune pentru supa de duminică. Ca la nuntă.
Vremurile se schimbă. Mama merge la piața de zi și cumpără de la țărani legume -tocmai bune pentru supa de dumincă. Ca la nuntă, dar și fructe. La bloc nu mai avem zarzării din fața casei.
Ieri…România, grânarul Europei, exportă din ce în ce mai mult. Legume, fructe…orice.
Azi, România, incredibila Grădină a Maicii Domnului, importă din ce în ce mai mult. Legume, fructe…orice.
De la supermarket cumpăr ”legume caserolă” pentru Supa de legume. Citesc eticheta. Ingrediente: ceapa -Egipt. Morcovi-Turcia, Țelină-Olanda. Cartonul și folia de plastic probabil vin de la firma care le-a ambalat, un retailer multinațional francez le-a pus pe raft, un start-up spaniol îmi aduce la ușă…
În bucătăria mea cu mobilă de undeva din Europa, pe aragazul din …Ucraina am să pregătesc o supă ca la noi. A la mode de chez nous!
La o cafea cu Erika Mărginean 
N-ai bol de la Horezu? Sau un castron din porţelan din seturile alea vechi? Dacă da, e gata, e supă ca la noi 😀
Bol de Horezu n-am. Supieră am…Până la urmă am făcut un …Gulyas ca la noi! Autohton…cât de cât. Cartofii nu știu de unde sunt, dar arată bine. Ceapa, ardeii Kapia din occident, usturoi românesc, la fel și cârnați la metru ”Benedek”, Delikat românesc, apa de la robinet, ulei românesc, am cumpărat și leuștean, boia dulce, piper și un strop de ”Piros Arany” de ardei iute. A la mode de chez…moi!
Mulțumesc! :))