Una dintre știrile pe care mi le servește la prima oră telefonul meu se referă la bancomatele din România. M-am obișnuit deja că nu trebuie să caut legătura între titlu și conținut, deși uneori există. Subnutrită, dar există.

Așa a fost un articol zilele trecute, în care autorul amesteca niște cuvinte pe marginea subiectului. Dispar tot mai multe bancomate de pe stradă, pentru că trendul e plata online, dispare cashul, deci nu mai e nevoie de bancomate.

Fiind fan al cumpărăturilor online-efectul secundar al pandemiei, nu i-am dat mare atenție dispariției bancomatelor. Ieri în schimb am căutat unul, pentru alimentare cont. Așa a fost filmul.

Când m-am apropiat de sediul băncii, primul lucru ce mi-a sărit în ochi: a dispărut bancomatul! Zidul renovat nu trăda prin nimic că acolo ar fi fost vreodată bătut măcar un cui!

O fi rămas roboțelul înăuntru, mi-am zis apropiindu-mă. Prin ușile de sticlă am văzut că a dispărut și roboțelul! Am aruncat o privire în sus, deasupra capului atârna sigla, deci oricât de ciudat ar fi fost, n-am greșit adresa.

Am intrat și m-am lămurit pe loc. Trei aparate nou-nouțe cu separatoare erau montate pe peretele din holul recent modificat. Nu intru în detalii. M-am descurcat, doar de vreo două ori a țipat aparatul, plângea după banii pe care ziceam că ii dau, dar uitam să le vâr în nișă! Ce ecou are holul, nu vreți să știți!

Oricum, mă felicit că m-am descurcat! Și veste bună: bancomatele nu dispar! Nu încă!