Nu-mi amintesc să-l fi auzit până acum, decât uneori, la Teatru radiofonic. Îmi sună și acum în urechi…huuuuu -huuuu, apoi se aude o ușă care se deschide, intră cineva, ușa se închide în timp ce șuieratul crește și apoi scade iar din intensitate. Cel care a intrat constată că e plăcut în casă, că afară e un frig de crapă pietrele și mai bate și vântul!

Azi, în luna lui Gustar, pe cerul senin, tronează soarele arzător, mare cât pălăria mea din cuier. Nimic nu prevestește concertul ce avea să urmeze. Sunt 35 de grade Celsius la umbră!

Oare ce se aude? Vreun aparat? Bormașină? Ies pe balcon. Nucul se zvârcolește furios, petuniile leșinate peste iarba grasă cu greu mai pot fi identificate. Perdelele încearcă să fugă pe geamul larg deschis. După o clipă de liniște nucul își trage sufletul. Petuniile încearcă în zadar să se ridice, iar vântul șemecher îmi agață iar perdeaua și se pune pe șuierat!