Mesajul de la Transportul Local prin care ni se atrage atenția că ”Îmbarcarea  călătorilor în toate autobuzele se face LA PRIMA UȘĂ!” stârnește nemulțumiri.

Pe mine nu mă miră mesajul. M-am obișnuit deja că ne place să preluăm tot felul de metode din occident. Copiem, dar ca orice elev nepregătit, copiem prost.

E drept că într-un sat din Anglia, de pildă, te urci pe ușa din față în autobuzul care te duce la oraș. După un schimb de saluturi cu șoferul îți iei biletul, te așezi pe un scaun și ajuns la destinație, îl saluți și cobori. Fără să-i restitui biletul din dotare!

Veți spune că acolo probabil nu sunt zece pasageri care blochează prima ușă, ca dintre ei numai doi sau trei să cumpere bilet. Așa o fi.

În țările mai civilizate sunt automate care emit bilete sau le validează pe cele cumpărate înainte de urcarea în mijlocul de transport.

În noile autobuze care ”conectează orașul” nenea șoferul are atâta experiență, că la sosirea în stație știe exact dacă e cazul să-și întoarcă măcar privirea spre cei care se cațără cu chiu cu vai în autobuz. La cei care se dau jos pe celelalte uși, la fel de greu, de parcă ar coborî din pod, nici nu se uită decât înainte de a închide ușile.

Rar se întâmplă ca șoferul să fie atât de îndemânatic încât să alinieze autobuzul pe lângă marginea trotuarului, așa că seniorii sunt nevoiți să treacă proba impusă de urcare și coborâre, fiecare după posibilități.

Imaginați-vă acum, cinci seniori, trei bunici cu nepoți, doi -trei elevi și o perche de vârstă mijlocie. Doi măturători de stradă și un poștaș. Câți dintre ei credeți că vor cumpăra bilete? Și cât timp va staționa autobuzul dacă toți cei amintiți vor da buzna la prima ușă?

Să nu mai vorbim de controlorul de bilete care ține în loc o coloană de autobuze, verificându-l pe șofer câte bilete a vândut și eventual coborând un pasager clandestin, la prima ușă!

Prima ușă. Cea mai apropiată, parcă sună mai bine!