Dimineața știrile pașnice servite pe telefon nu m-au stresat mai mult decât de obicei. M-am prins de trucul folosit de vânătorii de clickuri, așa că nu citesc decât rareori continuarea titlului ciuntit, reluat de câteva ori fără a spune ceva relevant.

Am dat și peste câteva rețete și sfaturi cum să faci cea mai bună plăcintă cu mere, cum să faci lămâi murate sau la ce e bună coaja de citrice tratată sau netratată…Nu mă întrebați despre detalii pentru că naturelul meu sensibil n-a rezistat la scârboșeniile presărate printre subtitlurile reluate fără a da detalii.

”În această seară”- ticul verbal al unui prezentator pe care-l urmăresc alternativ cu cei de la un alt post de televiziune, unde se poartă ”ei bine”, am ajuns la concluzia că nu se știe niciodată. Încercarea mea de a pricepe ceva din nebunia care pune stăpânire pe lume începe să scârțâie.

Poate mâine? Cine știe! Oare vom înțelege mai mult decât să admitem qu’on sait jamais?