Primii fulgi de nea au căzut la sfârșit de noiembrie, început de decembrie. Nu-mi amintesc să ne fi avertizat la radio ori la telejurnal că unul din cele patru anotimpuri aduce cu el zăpadă, viscol, soare cu dinți sau ger.

Ne bucuram de omătul proaspăt așternut peste tot în prima dimineață după ce ninsese toată noaptea.

Stratul gros de zăpadă se mai topea ziua și a doua zi tot orașul se transforma în patinoar. Pe drum se împrăștia nisip cu sare, dar pe trotuare se putea circula cu săniuța.

Orășelul copiilor iluminat feeric răsuna de veselie. Ca în vacanța de iarnă! Bradul imens din centru, împodobit cu betele, globuri mari de sticlă-că doar aveam fabrică de sticlărie, și horribile dictu: cutii goale, frumos invelite sugerind cadourile de la Moș Gerilă întregeau atmosfera de sărbătoare.

Imaginați-vă, ce priveliște îngrozitoare putea să fie atâtea luminițe colorate, ghirlande de beculețe și bietul brad natural tăiat fără milă dintre frații săi din pădurile patriei! Și toate astea până nu demult, în zilele noastre când s-au deșteptat unii și au încercat să ne ducă pe calea cea bună, să ocrotim pădurea, mediul înconjurător-vai, câtă grijă! Și ce muncă în zadar! Degeaba au confecționat un brad din fulare! Nu cred că am intrat cu el în Guiness Book, dar am fost cu el pe tapet câteva zile, poate chiar săptămâni, asta e cert.

Ideea stimabililor ar fi fost așa: dacă tot ne-am obișnuit în anii pandemiei să păstrăm distanța socială, ce fain ne-am putea reconecta păstrând distanța (!) cu ajutorul fularelor.

Fiecare să tricoteze singur, la el acasă, în țară, în Peru ori în Brazilia, câte o bucată de fular în culorile curcubeului! Inițiatorii proiectului le adună și le pun apoi apoi pe un schelet metalic pe post de brad. ”Ce ideeee minunaaaată chiar în centru ni se aaaarată”- asta e.

Numai că…

În cătunul nostru niște înapoiați, insensibili la nou, la trendul european, și așa mai departe, ce-i drept s-au conectat și într-un glas aproape, pe două limbi, au protestat! Subsemnata n-a fost o excepție!

Minunata operă de artă pentru care nu eram pregătiți a fost strămutată în cele din urmă într-un loc unde ar fi putut sta de la bun început.

De câteva zile prompterițele, meteorologii ne avertizează că la munte vântul bate cu putere, viscolește zăpada și vine un ger de crapă pietrele sau – în funcție de postul pe care s-a blocat telecomanda, ne așteaptă o vreme cu temperaturi mai ridicate față de data din calendar.

În orașul florilor termometrele arată zero grad Celsius, când însorit, când înnorat. E decembrie, frate! Nu e ca în iulie!