Atâtea tragedii s-au întâmplat în ultima vreme încât ziua în care nu avem știri groaznice, ni se pare că ceva nu e în ordine! Trist e că nu învățăm nimic, nu corectăm nimic din greșelile care duc la evenimente din ce în ce mai triste. Vărsăm câteva lacrimi, căutăm vinovați apoi tăcerea se așterne peste toate, până la următoarea nenorocire. Culmea, parcă trasă la indigo. Incendii. Droguri. Sau pur și simplu se dărâmă o clădire peste niște copii.

Mediocritatea. Superficialitatea. Nepăsarea. Indolența. Pe ce să dăm vina? Pe cine să-l decretăm vinovat?

În a doua parte a lunii decembrie într-un orășel s-a întâmplat o nenorocire. Fără cutremur, fără alunecări de teren, un zid dintr-o clădire veche, folosită ca internat, se dărâmă peste patru elevi. Nu intrăm in detalii.

Un elev moare la scurt timp după ce este recuperat de sub dărâmături, două fete rănite scapă cu viață, a treia grav rănită este transportată la un mare spital de urgență, la secția ATI. Toate rugăciunile din lume n-au putut-o salva. A decedat azi…