Căminul alintat grădiniță cu program prelungit funcționa într-o casă veche, cu parter înalt. Situată nu prea departe de centrul orașului înainte de schimbarea regimului casa arătoasă aparținea cu siguranță unui mic burghez înstărit.

Curtea generoasă cu multă verdeață și pomi de tot felul asigura un spațiu de joacă perfect pentru zgomotoasa populație a căminului. O generație după alta și-a început educația printre zidurile clădirii.

Educatoarele cu câteva îngrijitoare supravegheau cu ochi de șoim cârdul de pitici. Programul începea la primele ore ale dimineții-clasa muncitoare nu avea program de lehuză, și se termina după ceaiul de la ora cinci după-masa, ca să -și recupereze odraslele și lucrătorii de la TESA.

La amiază toți copiii erau așezați pentru servirea prânzului. Regulamentul cerea ca să mănânce tot din farfurie. Câți copii flămânzesc în țările subdezvoltate, voi aveți norocul de a avea farfuriile pline! Așa că mâncați tot din farfurie! – erau îndemnați prichindeii.

Uneori bucățile de carne din ciorbă sau din felul doi nu puteau fi nici prelucrate de dințișorii unora și nici lăsate în farfurie. Soluția? Îi oferi discret colegului mai flămând, una în stânga, alta în dreapta ori le ascunzi în botoșei când se întoarce cu spatele dădaca!

După felul doi, înșiruiți ca bobocii de gâște copiii treceau pe la baie, se schimbau în pijamale și treceau la somn. Nu era cel mai așteptat moment al zilei, dar ordinul se execută, și la cămin. Nepotul meu a ținut morțiș ca după ce a luat ultima lingură de supă cineva din familie să-l aștepte deja pe hol, că el nu doarme acolo pentru nimic în lume! Dacă nici maică-sa, absolventă la același cămin, nici ea nu a dormit acolo, de ce ar dormi el? Așchia nu sare departe, nu-i așa?

Asta povestesc oamenii, dacă ei mint, mint și eu. La cămin n-am fost nicio zi, beneficiind de grija bunicilor, iar de la grădiniță am evadat încă din primele zile când voluminoasa mea educatoare mi-a interzis să mă mișc. Ori nemișcată nu puteam schița semnul că vreau afară…Executând ordinul ”ține-ți gura”slobozit pe un ton ca tunetul de sf. Ilie, nu-i puteam cere nici permisiunea de a mă mișca. Am fost traumatizată, săraca de mine!

( din seria La gura sobei)