În sala de așteptare la stomatologul cu ochi albaștri ca marea, răsfoiam cuminte niște ziare și reviste. Încercând să-mi înving teama, lecturam doar titlurile. Pe prima pagină a cotidianului Zi de Zi, prin luna lui Gustar al anului de grație 2006: anunț de angajare!

Am formulat o scrisoare de intenție, adresată redactorului șef de atunci, senior editorului de azi și într-o după-masă am dus-o personal la redacția din strada Călărașilor.

Îmi amintesc și acum de redacția de atunci. Într-o încăpere lunguiață, pe mijloc erau așezate multe birouri lipite unul de altul, asemănător cabinetelor de filologie. Erau împreună și totuși erau despărțite lăsând fiecăruia senzația că are un birou numai al lui. Sub geamurile mari se întindea o masă lungă, înconjurată de scaune, acolo se țineau ședințele de dimineață și acolo ne mai cinstea mogulul cu câte o pizza.

Mi-am lăsat plicul cu scrisoarea mea de intenție și mi-am reluat tratamentul la dentist. Au trecut câteva zile, am uitat și de măsea și de scrisoare când a sunat telefonul fix: ”Poți veni la redacție? Nu are cine să corecteze ziarul!” -m-a întrebat o voce șugubeață.

După vreo oră și ceva eram din nou în redacția de pe strada Călărașilor. Câteva birouri, la parter, la etaj, nume și fețe, majoritatea necunoscute. În scurt timp am înțeles că nu voi reuși să-i știu pe toți după nume pentru că unii vin și alții pleacă. Ca la școală. Absolvenții părăsesc Alma Mater. Unii revin totuși, ca să plece din nou și eventual să revină iar.

Au fost vremuri tulburi. Două publicații ancestrale, aceeași Mărie cu altă pălărie, dominau piața. Zi de Zi venea cu un suflu nou, făcându-și loc încet dar sigur.