A verificat lesa pe scaunul de pe hol. S-a uitat la mine cu ochii lui mari, ca două măsline negre. Nici n-a clipit ca nu cumva să-i scape vreo reacție din partea mea. Și-a ridicat piciorușul drept din față, l-a îndoit cum și-ar fi ținut mâna cu eleganță o domnișoară de pansion. Da, să trăiți! Am înțeles! Mergem la plimbare!

Mi-am strâns la viteză niște batiste, un card, cheile și punguțele speciale de adunat de prin iarbă…în ultima clipă mi-am amintit de telefonul pus la încărcat și eram gata de drum.

Samy a stat cuminte, între timp a reluat poziția pe loc repaus. A așteptat cu răbdare să-i pun lesa, apoi s-a postat în ușă și precum un bolid de formula unu a țâșnit pe hol.

Așteaptă, Samy! A făcut o ocolire pe stânga, cât era palierul de mare, de parcă ar fi mormăit: am uitat că urmează coborârea treaptă cu treaptă! Odată ajuns pe afară, a marcat gardul viu, cu un pas mai încolo decât în ziua precedentă și nici nu s-a mai oprit până la nuc. L-a luat în primire, l-a mirosit, l-a verificat, l-a mai marcat apoi ne-am continuat drumul.

Până la parcul din apropiere. Și de aici începând cu o pauză de ușurare-că doar de aceea am adus punguțele ca să le folosim- au urmat tatonările. Bichonii de tot felul au prioritate. Niciunul din zonă nu-i atât de manierat și prezentabil precum Samy, vă dați seama.

Dacă apar niște exemplare supradimensionate de nu-mi dau seama ce rasă sunt, ne ferim cât putem, la nevoie voinicul se lasă chiar luat în brațe…ca după ce se îndepărtează pericolul să -l salute cu un Ham-Ham pe voce de tenor!

Ce am observat la stăpânii de câini. Se comportă și se mândresc cu exemplarele lor de parcă ar fi niște copii. Se îmbârligă lesele, cei doi se hârjonesc, latră asurzitor, situația pare disperată, ca după câteva secunde să se despartă de parcă nici nu s-ar fi întâlnit. De parcă nu adineauri credeai că te trage după el cu lesă cu tot, e din nou pașnic, scuturându-se ca trezit dintr-un coșmar.

După plimbare urcăm din nou treaptă cu treaptă, urmând același ritual. Dat jos lesa, șters pe labe și pe bot, apoi masa și un somnic. Somn de santinelă, că nimic nu-i scapă. Cheia vecinului, lătratul unui tovarăș de pe stradă…Până la următoarea plimbare, stă de pază!