Ecranul televizorului nu are nicio vină! Îl las în pace. Telecomanda s-a ascuns din propria inițiativă, astfel că ( vorba unui clasic ilustru în viață) mă torturez urmărind știrile. Cele în reluare pentru a nu știu a câta oară trec aproape pe neobservate. Aud din nou că imediat aflăm cine se va trezi fără bani în conturi, urmează niște imagini cu străzi inundate, ciclonul a făcut iar ravagii, mașinile plutesc pe ape, nu mă întrebați unde, în Europa undeva!

Câte o știre e reluată de la fața locului. Anunțată din studio ”vine cu detalii…” Nu vă faceți speranțe. că nu aduce nimic nou. Repetă ce am auzit deja. Cu sau fără dicție. Cum se nimerește. Nu lipsesc expresiile de umplutură ” ei bine”, ”a declarat faptul că”…

Cel mai dureros e să vezi titrat pe ecran și s-o auzi pe domnița impecabil machiată, privindu-ne încrezătoare prin camera de luat vederi debitând: marele actor a fost mutat în sectorul septic al spitalului!

Nu mă dau atotștiutor, dar după ce un pacient e mutat de la ATI într-un alt sector pentru a fi supravegheat în convalescență, nu cred că e băgat întro zonă… toxică! Ori septic asta înseamnă!

Sectorul aseptic al spitalului nu sună mai încurajator? Întreb, nu dau cu parul!