Gutta cavat lapidem. Cel puțin așa susținea un vechi proverb latin. În cazul nostru, nicio picătură -a se citi ordin trasat de sus, nu ne afectează câtuși de puțin. Suntem mai tari decât piatra. Asistăm, poate ne mai mirăm, dar nu comentăm. Dacă trebe, trebe! în rest viața merge înainte.

Prindem greu și uităm repede. Am asistat ca la teatru la toate aberațiile. Gripa aviară, pesta porcină, boala vacii nebune…Știu că le-ați uitat.

Perioada aceea când planeta nu mai putea de grija seniorilor. Mai știți? Când îi trimiteau la amiază, cu masca pe față, la magazinul din colț? După pâine și de ale gurii. Două ore. Ca să-i ferească de virusul șmecher care-și lua liber exact atunci, și nu trecea nici strada de frica autorităților? Politicienii care mai de care se înghesuiau la posturile TV să-și exprime visul suprem, aceea de a bea cafeaua cu seniorii…E de înțeles că se grăbeau cu promisiunile. Nu se știa când ajung seniorii să fie ambalați în plastic negru. Asimptomatici sau vindecați potrivit legislației în vigoare. Fiecare cu norocul.

Am trecut și peste asta. Cu greu ne-am dezobișnuit să ne mai mândrim că suntem de o anumită nație și asta ne ajunge. Privitori ca la teatru foarte puțin ne-am mirat că femeia cu barbă cântă cel mai bine. Că unii vor să-și schimbe sexul, că nu-i koșer să zici Albă ca zăpada, nici pitici, indiferent de numărul lor. Că nu-i frumos să zici negru. Să nu discriminezi. Că părinții nu se mai numesc mamă și tată. Că poți fi plimbat în lesă dacă te simți câine. Depinde cu ce te identifici. S-a dat liber la orice aberație. Numai să nu fie ceva normal. De bun simț. Tradițional. Nu se mai poartă.

Vă mai miră că o persoană cu mult testosteron, dar simțindu-se femeie o desfigurează pe adversara chiar femeie la Jocurile Olimpice? În mileniul trei?

Îmi amintesc de vremurile de demult, dacă cineva se considera Ștefan cel Mare, deși scria clar altceva în actul său de identitate, urgent îl duceau la casa de nebuni. Și-l tratau, ca să -i treacă. Acum dacă pui la îndoială identitatea persoanei ești pasibil de pedeapsă!

Credeți că asta a fost apogeul? V-ați înșelat. Un strănut sau vreo boală cronică … vă lasă pe peronul gării. Deocamdată atât!