Îmi aduc aminte că în școala primară am învățat despre anotimpuri. Au fost patru, precum concertele pentru vioară de Vivaldi. Primăvara, trezirea la viață. Vara, trei luni de vacanță. Toamna, începerea școlii. Și iarna! Anotimpul la care visam când nu mai suportam canicula, furtuna cu tunete și fulgere sau pur și simplu ne aminteam de albul imaculat al zăpezii, de aerul curat și rece de ne lipea nările, de mirosul bradului de iarnă!

Și nu în ultimul rând, așteptam sosirea lui Moș Gerilă! Bătrânul cu plete dalbe, desemnat să se descurce cum va putea, ca să ne aducă darurile pomenite în restul anului, când ai noștri ne disciplineau cu promisiunea dacă vom fi cuminți, Moșul ne va aduce…

Anii au trecut și parcă toate s-au schimbat, nu doar înfățișarea noastră! Timpul a intrat la apă! A prins viteză prea mare, acceleratorul de particule să fie de vină? Mai nou se întâmplă să avem două-trei ”Vivaldi” într-o singură zi! Tot mai rar se potrivește anotimpul cu lunile din calendar!

Azi, 1 decembrie e Ziua Națională a României. O zi cu mult soare, 10 grade, vremea în curs de răcire pentru zilele următoare. Niște imagini preluate de pe facebook, pentru care mulțumesc fotografului, ne amintește cum a fost odată al patrulea anotimp!