Îmi aduc aminte de o iarnă cu zăpadă puțină, chiar de Revelion. Așteptând miezul nopții vecinii au ieșit cu steluțele pe la geamuri, pe balcon și se bucurau că a mai trecut un an. De dincolo de stradă printre pocnitori și steluțe, petrecăreții au început să gesticuleze, să strige, arătând spre blocul nostru, dar în vacarmul pocnitorilor nu se auzea…Au crezut că îi salută, că le urează…
Doar că pâmântul sub iarba de lângă bloc, ca un colier de foc ardea cu flacără de o palmă, dar nimeni de pe scară nu observa!
Într-un târziu văzând flăcările s-au gândit că o fi de la steluțele aruncate de sus. Aici nu au greșit, că de la steluțe a pornit treaba, numai că iarba nu s-ar fi aprins dacă pământul n-ar fi fost îmbibat de gaz. Subsolul tehnic, transformat în pivnițe pentru murături, adăpostea și țevile de gaz, conductele de apă rece și caldă, țevile de gaz și de agent termic.
O acumulare de gaze a servit cea mai puternică bubuitură de Anul Nou! Explozia din pivniță a avut o putere atât de mare încât a spart ușile metalice ale pivniței, a scos majoritatea ușilor până și la noi, la etajul trei. Suflul a spart geamurile din casa scării, cioburile de la un geam le-am adunat apoi de pe balcon. Praful din pivniță s-a ridicat până la etajele superioare, nimeni nu avea curajul să iasă, după deflagrația aceea prin praful ca ceața de noiembrie, nu vedeam dacă mai avem scări sau pășim în hău…Fără ușa de la intrare, care cu Yala închisă a zburat din loc, praful s-a instalat pe hol și avansa spre sufragerie.
A fost de coșmar! Frig, geamuri sparte, spaima…Toate astea după ce cu o zi în urmă chiar am anunțat furnizorul că se simte puternic miros de mercaptan pe scară. Un nene a venit, s- a uiat și a plecat. Nu înainte de a-l întreba sigur nu o să zburăm? Nu. nu stați liniștiți. E ok. Apoi a urmat explozia.
Nu mai știu câți ani au trecut de atunci! Faptul că o explozie și mai groaznică, tot de la gaz, se produce în capitală, soldată cu morți și răniți, mă pune pe gânduri: chiar nu învățăm nimic? Nu ne mai vindecăm? Poate fi și mai rău?

😞😓