Am studiat oferta din mica publicitate și am pornit cu mic cu mare să ne cumpărăm un calculator personal. A fost o adevărată aventură. Unitatea de bază am găsit-o la un tânăr ciudățel de felul său. La un moment dat ne- a lăsat singuri în camera lui de garsonieră. Nu știu ce urmărea, dar pușca rezemată de perete ne păzea destul de serios.

Pe atunci nu știam că arma putea să fie un airsoft, la care nu ai nevoie de permis, că nu era armă letală…totuși era o armă. Așa că după ce a revenit omul am fost de acord să mergem la următoarea adresă pentru monitor, mouse și tastatură.

Mult mai pașnic, vânzătorul acesta din urmă ne-a prezentat monitorul, unul cu spatele lunguieț vopsit în verde papagal. Nu a fost excesiv de scump, funcționa bine și era perfect pentru familia noastră! Primul nostru 486 de la care a pornit totul!

La școală se țineau ore de informatică în clasele primare deja. Până și părinții copiilor treceau cu mâinile la spate, privind cu respect și admirație cele câteva computere expuse în sala de informatică.

Cu prima ocazie, proful de informatică, mare amator de muzică, ne-a instalat pe 486 al nostru cinci melodii de rock pe care le-am ascultat până le-am învățat pe de rost, neavând încă internet.

Astfel se explică de ce trebuia să fugă careva cu niște articole la poștă, după ce le-am scris pe 486, le-am tipărit pe o imprimantă HP cu ace! Fără internet ”viața e pustiu!”