Se întâmplă să-mi deschid telefonul vrând să verific ceva și după câteva minute mă trezesc captivă -pentru a câta oară- în mijlocul unei drame chinezești. Filmulețe scurte, seriale cu actori simpatici, asiatici, cam greu de deosebit unul de altul. Niște povești de adormit copii cu toate ingredientele, uneori aceeași poveste cu alți actori, probabil la cererea spectatorilor.

Ca niște copii de grădiniță se ceartă, se iau unii după alții, fără nicio dovadă, afirmă, neagă, trec la împărțit niște palme de rămân urmele de degete pe figura lor de porțelan. Pedeapsa cea mai mare e să fie pusă victima să-și ceară scuze în genunchi. Nu are importanță motivul. Adulții țipă, copilul-trebuie să asiste măcar unul- plânge.

Eroina rezistă eroic, i se aud gândurile, frâmântarea sufletească, lovită cu mâini și picioare, sângerează. Spiritele se încing, cineva vine cu o sticlă spartă, altul pregătește un baston, urmează scene care vă pot afecta și mai tare emoțional, dar în ultima secundă apare șeful înconjurat de body guarzi și strigă stop! Aici se întrerupe filmul!

Dacă vreți, mâine vă povestesc câteva!