Ieșim liniștiți pe alee, la plimbarea de seară cu Samy. Tacticos verifică fiecare tufă, copac, roată de mașină parcată aproape regulamentar. De la distanță respectabilă salută și gâștele albe ce păzesc o mini fântână arteziană din spatele blocului. Încă nu s-a convins că gâștele oricât de periculoaase ar părea, nu sunt decât niște imitații de ghips. Foarte reușite, trebuie să recunoaștem.

Deodată, Samy trage de lesă, ia poziție de atac semn că avem un mascul la orizont! Într-o clipită apare un pechinez alb, isteric, plin de sine. Latră smucind puternic lesa, te-ai fi speriat dacă nu-l vedeai cât e de mic !Nici Samy nu e cât un St Bernard, totuși nu e nici câțel de buzunar.

Cei doi se măsoară câteva secunde. Samy doar se uită, ăla micu latră, stă să sară pe noi, eu îl trag de lesă pe Samy, în timp ce însoțitorii pechinezului țin să mă liniștească: nu mușcă, încă n-a mușcat pe nimeni!