Doi minori, pestriț îmbrăcați, hălăduiesc când pe drum, când pe trotuar. Ar lua niște nuci, dar nucul toaletat cu simț de răspundere nu-și mai lasă crengile mai jos de trei-patru metri.

O nucă pică cu zgomot pe copertină, de acolo trece la milimetru pe lângă capul unuia dintre ei. Nu se apleacă niciunul după ea, mai bine trag din punga cu aurolac și-și continuă drumul.

Merg printre mașini. Apoi dispar pe o alee între blocuri. Umbrela roz…râd arătând spre umbrela mea, portocalie, desigur. N-am mai văzut demult aurolaci. Bieții de ei, văd totul în roz!