Trecand pe langa cladirea unde se afla printre altele si birourile de asistenta sociala a municipiului, am intrat sa verific soarta unui dosar depus acolo inca la sfarsitul anului trecut. Imi amintesc ca in decembrie am fost trimisa de la biroul doi la opt, de acolo la sase, pana cand am rezolvat treaba pe jumatate. Acum am ales la intamplare una din cele trei numere, din prima am dat gres. E drept ca pe programul de pe usa scria de la 8 la 12. De acolo m-am dus la a doua, unde am gasit o functionara cu telefonul la ureche, cu ochii pe geamul din dreapta ei si cu gandurile probabil departe duse de nu a observat ca am batut la usa, ca am intrat, ca am salutat-o si as fi vrut si s-o intreb de dosar daca m-ar fi bagat in seama. Dupa cateva secunde mi-a aruncat o privire iucigatoare si auzind ca o caut pe doamna Carmen, mi a zis sa merg la sase! Ok. Merg la sase, Am picat in mijlocul unei vizite de curtoazie. Un bebelus in carucior, o mamica, o colega si functionara, dar alta decat cea pe care o cautam. Nu ma asteptam sa ma ia in brate, sa ma pupe pe frunte, dar nici sa ma trateze cu atata raceala de mi se facea pilea ca de gaina! A urmat un meci de vorbe, tipic functionaresc, din care am aflat totusi ce ma interesa, desi pe doamna Carmen nu am gasit-o. Din gestul functionarei -de parca ar fi hasait cu mana o musca la auzul numelui ei,- am inteles ca sufera de functionarita acuta si e mai bine sa-mi vad de treaba!