PENTRU ONOR , ÎNAINTE!

Gânduri de Ziua Armatei

“Sunt convins că ţara românilor de îşi va lua vreodată rangul ce i se cuvine între popoarele Europei, aceasta va fi ea datoare (se va datora) mai mult regeneraţiei vechilor ei instituţii ostăşeşti.” Astfel caracteriza Nicolae Bălcescu rolul armatei pe la mijlocul secolului trecut. Istoria a demonstrat că oştirea este un element esenţial în dăinuirea poporului român, în locul său de formare şi evoluţie. La începutul secolului XX armata română trebuia sa îndeplinească două scopuri fundamentale: asigurarea independenţei şi integrităţii statului pe de o parte şi realizarea dezideratului suprem-reunirea principatelor române, pe de altă parte. Fără să intrăm în culisele acestei instituţii este un lucru ştiut de toată lumea că de a lungul timpurilor armata, numită şi „talpa ţării” a fost prezentă în toate evenimentele mai mult sau mai puţin esenţiale ale istoriei noastre. Potrivit unui proverb, dacă eşti un purice, nu e bine să te culci lângă un elefant, pentru că te poate strivi, chiar şi din greşeală. Teritoriul ţării noastre fiind chiar în coasta unui elefant, am fost nevoiţi să ne ferim prin orice mijloace ca să nu fim striviţi…din greşeală. Din exces de zel însă armata a fost deturnată de la rosturile sale fireşti. De la apărarea patriei până la a face din ea o mână de lucru ieftină, e totuşi o cale lungă! De la calamităţi naturale: inundaţiile, cutremurul din 1977şi accidente aviatice până la strânsul recoltei armata a fost mereu prezentă. Până aici putem spune că e normal ca o instituţie imensă, bugetară să -şi pună umărul la greu. Dar pasul următor, acela de a folosi militarii sistematic pe şantierele patriei sub sloganuri patriotarde? „Hei –rup, hei rup cad stânci de fier…” Transfăgărăşanul, Canalul Dunărea –Marea Neagră, cartiere de locuinţe, căi ferate, poduri, sisteme de irigaţii sau ultima realizare măreaţă, dar rămasă neterminată a Casei Republicii-a doua după Pentagon…V-aţi gândit vreodată câte vieţi de tineri au fost curmate în timp de pace? Ar fi prea multe de spus, nu intru în detalii. Înainte de intrarea noastră în NATO singurul element din doctrina ceauşistă mi s–a părut demnă de urmat: neamestecul în treburile interne! Îţi aperi ţărişoara ta, nimeni să nu se bage, că nici tu nu te bagi în treburile altora! Această teorie în 1968, la invazia Cehoslovaciei, când nu ne-am băgat…i-a mai adus o doză de antipatie pe de o parte şi admiraţie pe de altă parte, comandantului suprem de atunci, N.Ceauşescu. Doctrinele şi moda se schimbă după cum bate vântul…Se fac din nou recrutări pe bază de voluntariat. Se ademeneşte cu vorbe dulci tineretul spre această meserie frumoasă, bărbătească…Bate vântul schimbării. Să sperăm că înspre bine!

 

Erika Mărginean