Trecuse binişor de ora ceaiului de la cinci, dar soarele ardea încă cu putere. Trecătorii se îmbulzeau pe trotuare căutând umbra copacilor. O femeie de statură impozantă, dar trecută de prima tinereţe înota spre trecerea de pietoni cărând o găleată imensă de vopsea. Graba strică treaba, mai ales când contribuie şi valpeturile cu crăpăturile şi denivelările între ele. Într-o fracţiune de secundă, fără niciun avertisment, femeia s-a împrăştiat aruncând şi găleata cu vopseaua, iar în cădere a atins niţel  trecătorul din faţa ei. Privirea acestuia e de nedescris. Numai că nu a luat-o la palme: Nu te uiţi pe unde mergi? Am ajutat-o să se adune, am ridicat găleata răsturnată…avea vreo 25 de kile…şi încercam să înţeleg: e căldură mare, nu mai e tânără, unde se grăbeşte cu găleata aia?