Etichete

, , ,


Exersam deja de două săptămâni, dar instructorii noştri păreau nemulţumiţi şi ne chemau iar şi iar la antrenamente. Ne duceau pe jos din toate colţurile oraşului la parcul pionierilor din cartierul Tudor. Încolonaţi şi dirijaţi după un plan secret, cu braţele întinse lateral pentru a păstra distanţa regulamnetară ne mişcam ca nişte roboţi. Zumzetul ca de roi de albine rătăcit era întrerupt periodic de comenzi scurte, iar puhoiul de elevi s-a pus în mişcare când la stânga, când la dreapta, înainte, înapoi, şerpuind după un plan bine pus la punct, cântând din toţi plămânii: “şi unu-i Decebal cel harnic, iar celălalt Traian cel drept”, ca într-un târziu, chiar înainte de a se termina imnul, să ajungă fiecare la locurile indicate.

Toboşarii băteau tobele ca la execuţie, tot mai repede, iar sutele de elevi ce alergau până atunci au încremenit pe locurile lor. De sus, de pe malul ridicat ce înconjura parcul sau de pe scena unde erau muzicanţii, se vedeau literele formate din trupurile noastre obosite de atâta antrenament: Ceauşescu şi Poporul, Trăiască PCR sau ceva lozincă apărea scrisă ca de litere de tipar. La repetiţia generală fluturam şi eşarfele, aşa ca la defilare. A doua zi de dimineaţă proaspăt spălaţi şi îmbrăcaţi de sărbătoare, copleşiţi de importanţa momentului ne îndreptam spre locul de adunare, într-o străduţă lăturalnică, aşteptând să ne vină rândul la defilare. Atmosfera era de mare sărbătoare. Steagurile tricolore fluturau pe case, din balcoane, steguleţele mici roşii erau agăţate două-câte două pe stâlpii de iluminat public, lângă difuzoarele de unde se auzeau urale, cântece patriotice şi o voce plină de entuziasm ce anunţa realizările muncitorilor ce treceau prin faţa tribunei în aplauzele discrete ale tovarăşilor. Garda patriotică, sportivii, elevii, militarii şi  oamenii muncii fruntaşi în producţia socialistă defilau cu pancarte anunţând depăşirea planului cincinal…Carele alegorice încărcate  cu tot felul de produse, câte un tractor nou-nouţ treceau în aplauzele tuturor oprindu-se pentru onor în faţa tribunei unde stăteau cocoţaţi tovarăşii, toropiţi de soare. “Mulţumim din inimă partidului….”par-ti-dul, Ceau-şes-cu, Româniiii-a”…cântau mureşenii cu gândul la grătarul ce-i aştepta după defilare, pe malul Mureşului sau la Platoul Corneşti. Era 23 august, Ziua Naţională a Republicii Socialiste România.

Azi, e din nou 23 august. O zi caniculară în toată România. Politicienii se ceartă pe ciolan. E ros, dar e ciolan. Ziua României se ţine iarna. Odată pe an!