Liniştea după-amiezii a fost spartă de un zgomot ciudat ce venea de departe la început, ca un zumzet de bondari, apoi devenind tot mai puternic m-a făcut să ies la geam. Nu se vedea nimic, dar se auzea tot mai puternic, apoi a apărut de după bloc o armată de…cum să-i numesc? Ţapinari de cartier? De data asta nu tăiau copacii. Cosaşi? N-aş zice pentru că nu aveau coase…şi totuşi asta făceau! Tăiau iarba în acord global. Zumzetul de bondar venea din acele instrumente cu ghidon de bicicletă şi ceva motoraş în care puneau din când în când un lichid rozaliu…deşi părea instrument electric. E clar că nu nu mă pricep la asta, aşa că ma opresc aici. Oamenii aveau un şef de echipă, era cu ei şi un şofer de autoutilitară, semn că veniseră din partea Primăriei. Aveau şi vestuţe verzulii peste salopeta bleumarin, unii aveau şi protectoare de urechi…ceva antizgomot.Cât ai zice peşte au tăiat iarba, au adunat-o cu grebla şi după ce au primit indicaţii de la şeful de echipă despre locul de adunare de a doua zi dimineaţă, au depus armele în autoutilitară şi au plecat. Au lucrat exemplar. Dovadă stau imaginile…

Această prezentare necesită JavaScript.