Scriam cu ani în urmă despre o vânzătoare de ziare…Îmi amintesc că era într-o zi geroasă de iarnă, crăpau pietrele de frig, iar femeia înfofolită şi pe jumătate congelată, vindea presa scrisă într-un butic cu trei pereţi şi un geam larg deschis ca un pervaz pentru reviste şi ziare. Cât am stat de vorbă cu ea, câteva zeci de minute, mi-au îngheţat picioarele şi m-am ales cu o răceală zdravănă de nu am uitat-o nici până azi!
Trecând pe acolo zilele trecute, m-am oprit pentru câteva clipe ca s-o întreb ce mai face. „E boierie, asta nu e ger”, mi-a zis în timp ce pregătea un pachet de ziare şi reviste pentru clientul care se apropia de tonetă. Nici nu trebuia să zică mai mult decât: „ca de obicei” şi avea deja şi restul pregătit alături de teancul de reviste.”Clienţii vechi vin şi din celălalt capăt de oraş!”, a menţionat ea cu satisfacţie, văzându-mi mirarea că ştie perefect cui ce să-i dea!
Din vorbă -n vorbă, am disecat şi problema bonului fiscal. „Vânzătoarele de ziare şi de bilete de autobus nu trebuie să dea bon fiscal. Dar de asta nu se pomeneşte nicăieri! Vor fi probleme, pentru că unii nu vor înţelege şi se vor certa…mai e şi chestia că poţi să pleci fără să plăteşti dacă nu primeşti bon! No, explică-i unuia de nu vrea să priceapă că parlamentarii nu s-au gândit la asta! Of-of! Vai, vai!
La o cafea cu Erika Mărginean 
Măi, toată panarama asta legislativă e o făcătură fără cap și coadă și fără vreo aplicabilitate practică. Dacă nu ți se eliberează bon poți lua produsul fără să plătești. Serioooos ? Hai să urmărim pașii logici. Intri și ceri un covrig. Vânzătoarea îți dă covrigul și-ți spune „1 leu face”. Ce faci ? Ceri bon înainte de a plăti ? De ce ți-ar bate cineva bonul în casă înainte de a-ți lua banii ? Dacă te răzgândești ? Așa că, logic, plătești. Și-abia apoi urmează să vezi de vei primi bon sau nu. Deci : cu ce ajută aberația asta legislativă ? Cu nimic. Vreun brav parlamentar a fost trezit brusc din somn în timpul vreunei ședințe și-a povestit ce vis confuz a avut mnealui.
Într-o zi la magazinul de panificaţie am îndrăznit s-o întreb pe vânzătoare: mi-aţi dat bonul? A sărit ca arsă. „Poate câştig…”îi zic eu în lipsă de altceva. La care vânzătoare, dacă vreţi să câştigaţi…şi-mi dă toată banda ce şerpuia din aparat! Dar cu atâta dispreţ că-mi venea să-i pun aparatul în cap! Mi-am rupt bucăţica mea de bon. evident nu era fiscal, şi m-am retras glorioasă (cel puţin aşa mă alintam sub ploaia de înjurături scrâşnite printre dinţii vânzătoarei)!
La mulţi ani, Erika ! Şi multă, multă sănătate.
Nu ştiu pe unde pisici umbli, dar sper să fii bine.
Sunt aici! Mulţam fain! Mi-a plăcut unde pisici umblu! În sfârşit a observat cineva ca umblu pisici! Începeam sa cred că nimeni nu-mi simte lipsa! Sunt bine! Povestim, ok?
Ok !