Stătea întins pe malul apei. Plin de noroi, nemişcat, suporta impasibil privirile curioase ale celor câteva persoane care încercau să-l identifice. Conform procedurilor. Nu ar fi avut nimic de reproşat. L-au recunoscut, chiar şi aşa mânjit de mâl, dar nu le-a venit să creadă. I-a lăsat să ţese poveşti, oricum nu au cum să ghicească adevărul. Au fost discreţi, asta ar fi recunoscut şi el. Degeaba se agitau unii şi alţii, n-au suflat o vorbă presei. Cei care au aflat, pe surse, au tăcut şi ei.
Cum să înţelegi ce e de neînţeles? Şi cum să comentezi, dacă n-ai înţeles?
Sub cerul plumburiu, lângă apa tulbure şi rece, trei bărbaţi îmbrăcaţi în negru se îndepărtează grăbit ducându-l cu ei misterul…
La o cafea cu Erika Mărginean 
De la d-na Diaconescu Maria am primit-o în urmă cu 2 ore
„SCRISOARE DESCHISĂ:
jurnalistei Erika Marginean
Draga mea,
Ți-am lecturat postarea și n-au năpădit o mulțime de gânduri. Dacă eseul se referă la moartea unui om despre care am auzit abia ieri, trebuie să-ți fac niște destăinuiri.
Sunt soția unui ofițer – criminalist alături de care am trăit 33 de ani. Nu mă voi plânge de viața mea, îți voi vorbi despre o profesie și un specialist. Soțul meu nu și-a dorit să profeseze criminalistica, visa să voiajeze pe mări și oceane, să vadă realități din alte lumi pe care le cunoscuse lecturând mult. Își dorea să ajungă navigator. N-a fost să fie! Mama sa îl dorea lângă ea, așa că a hotărât altceva. Soră cu Dimitrie Ceacanica (general post-mortem), i-a hotărât destinul: să continue profesia unchiului. Și așa a fost. Băiatul deștept, sensibil și visător s-a trezit elev al Școlii de profil, printre colegi mult mai mari, unii dintre ie absolvenți de șapte clase. I-a fost greu, foarte greu. Atunci s-a hotărât să facă din criminalistică o știință. De ce? Pentru a rezista într-o școală și o instituție care nu sunt pension de domnișoare.
Absolventul Școlii …a profesat multă vreme, în Constanța, acolo unde cazuistica este cumplită, unde la crime cu autor necunoscut era trimis doar el. Crime, tâlhării, jafuri cum numai la Constanța se pot petrece. Nu s-a plâns niciodată, s-a lăsat purtat de valul cercetării la fața locului. Viața asta l-a distrus treptat, pe el dar și pe noi, cei de lângă el.
Nu mai continui. E destul pentru a vă face o părere vis-a-vis de hotărârea celui despre care ați scris .Criminalistica, dacă o faci cu pasiune,gândind că trebuie aflat vinovatul, că semnătura ta nu va afecta libertatea unui om…te distruge….”
Vă mulţumesc pentru destăinuirea făcută şi nu pot decât să vă dau dreptate!Emoţionante rânduri, aducătoare de o rază de lumină în misterul despre care scriam…