646x404.jpgE prima zi din noul an…oare cum o fi fost prima zi din istoria omenirii?

După ce s-au mai calmat reacţiile chimice, s-a risipit fumul multicolor şi a apărut un cer albastru luminat de un astru imens, s-au adunat apele în râuri, lacuri…au apărut primele fiinţe umanoide. Dacă am merge pe ideea că primii oameni ar fi fost Adam şi Eva, odată cu ei şi copiii lor s-ar fi terminat omenirea! Altfel am vorbi de amor interzis între rude de gradul unu, incest, şi  de copiii lor, care ar fi fost nişte retardaţi.

Nici varianta cu maimuţa din care ne tragem nu mi se pare ok, pentru că fiind o specie atât de şmecheră încât s- a putut dezvolta din ea omul nu avea cum să dispară ca unul care şi-a făcut treaba. Ori dacă n-a dispărut, ar trebui să se mai nască şi azi neanderthalieni. (După comportament nu zic, că nu  se mai găsesc, dar nu despre asta e vorba!)

Dacă mergem pe supoziţia că în mai multe locuri pe Pământ, un urma unor reacţii chimice au apărut mai multe vietăţi care s-au înmulţit, adaptându-se fiecare condiţiilor în care au apărut, s-au dezvoltat unele mai repede, altele mai lent. Şi astfel s-a populat Pământul.

Speciile mai dezvoltate s-au aventurat în zone necunoscute, dând naştere fenomenului numit migraţie, fenomen relansat anul trecut. Şi  căutând mereu terenuri mai bune pentru vânătoare sau agricultură, oamenii-că aşa se numeau deja, s-au înmulţit şi s-au răspândit aproape pe tot globul.

Dacă ne gândim că nimeni nu a părăsit planeta, nimeni nu a venit din Cosmos, morţii au ajuns înapoi în ţărână, acolo de unde au venit, din ţărâna aceea ies plantele cu care se hrănesc vegetarienii, dar şi animalele pe care le mănâncă tot oamenii…nu înseamnă că fiecare vietate duce mai departe ceva din înaintaşi? Ne renaştem iar şi iar  într-o reacţie chimică fără sfârşit.

Respirăm acelaşi aer pe care l-au inhalat şi exhalat miliarde de oameni ce au trăit înaintea noastră şi facem schimb de respiraţie cu contemporanii. Presupunând că n-a deschis nimeni stratosfera ca să aerisească planeta!

Nimic nu se pierde, totul se transformă. Perpetuum mobile. Din pământ ies plantele, cresc, se ofilesc şi ajung să fie îngrăşămâmt pentru pământul din care ies alte plante şi tot aşa…

Omul ajunge înapoi în natură. Sub formă de cenuşă împrăştiată în aer, ori în apă, sau…ca hrană pentru viermi în pământ.  Dacă îi trece cuiva prin cap să inunde locul făcând un lac din care alţii vor pescui peşti pe care  îi vor mânca, nu înseamnă că …

Vorba cântecului: unul se naşte , altul moare…lumeeee, lumeee!

Suntem făcuţi din…E-uri…fiecare dintre noi e un tabel ambulant al domnului Mendeleev… În funcţie de combinaţii şi permutaţii rezultatul reacţiilor chimice e un exemplar mai palid sau mai colorat.

Şi dragostea e tot o reacţie chimică. Asta vor demonstra,cu siguranţă, cercetătorii britanici. „M-a cucerit vocea ei”-spune unul, dar la fel de bine se poate îndrăgosti de respectiva şi unul cu deficienţe de auz, mai prozaic spus:  surd. „Îmi plac ochii ei”, spune un altul, dar se poate îndrăgosti de ea şi unul cu deficienţe de vedere, adică orb. Dovadă că nu trebuie să vezi, nu trebuie să auzi. Dacă te păleşte dragostea înseamnă că, fără voia ta participi la o reacţie chimică.

Dacă e să se întâmple o reacţie chimică, se întâmplă! Şi durează exact cât ţine rezerva de substanţe chimice care intră în reacţie. În cazurile fericite e o reacţie în lanţ, care durează îndeajuns ca protagoniştii să-şi descopere motive întemeiate pentru a continua pe acelaşi drum, sau se termină  instantaneu, ca un foc de paie…

Dacă pun între ghilimele toate astea şi dau ca sursă un nume nemaiauzit, vor fi voci care să spună ” ei, da, interesantă abordare”. Dacă zic că mie mi-au venit ideile astea, unii vor spune „săraca, bate câmpii”.

Deşi…

Mă credeţi sau nu, n-am băut nimic!