La parterul clădirii dinspre stradă, cu intrarea din exterior, era buticul lui Schiller neni. Având un nume cu rezonanță poetică, v-ați fi așteptat la o vânzătoare diafană. În spatele tejghelei însă trona o matroană exigentă, fără vârstă. Voluminoasă și cu o voce oțeloasă ce inspira respect, Schiller neni vindea tot felul de mărunțișuri, de la ață la agrafe, bilete de loterie, țigări și chibrituri.

Avea un bol mare de ceramică pictată manual din care extrăgeam niște jetoane de lemn inscripționate cu cifre de la 1 la numere mari din două cifre. Îmi plăcea sunetul jetoanelor lovindu-se de pereții bolului când le amesteca cu mișcări energice, apoi te lăsa să scoți un jeton, iar le amesteca și iar scoteai un jeton…vreo 5.

Le trecea pe un bon de hârtie subțire, fină, cu scrisul ei apăsat, caligrafiind cifrele inconfundabil de clare, în două exemplare, parcă. Apoi așteptai extragerea și verificai și de două ori lista afișată pe geamul de la ușa magazinului. Ai nimerit lozul câștigător? O dată, de două ori…. Săptămâni la rând. Dacă erai pe aproape, mai încercai și săptămâna viitoare. Poate, poate!

Legenda spune că mânuța mea norocoasă a scos numerele câștigătoare din acel bol aducând o sumă frumușică în bugetul familiei. De fericire tata, jucător pasionat la loto, i-a cumpărat un costum cerșetorului care s-a aventurat prin curtea noastră. La Loteria din centru i-au făcut poză oficială când a preluat bancnotele de la funcționara care zâmbea fericită, de parcă ea ar fi câștigat.

Schiller neni, exigentă cum era nu se lăsa convinsă cu una cu două. Așa că m-a expediat pe scurt:

-Du-te și întreab-o pe mutter câte chibrituri vrea?

Mama nu era acasă, iar tata proaspăt sosit din tură, ar fi dormit dacă l-aș fi lăsat. Numai că eu îl tot trezeam să-mi spună nu trebuie să cumpăr chibrituri?

-Du-te și cumpără chibrituri de la Schiller neni. Ia banii de pe masă…mi-a zis.

Am luat o bancnotă de pe masă și dus-am fost. Schiller neni m-a trimis înapoi. De vreo două ori.

-Tati, de toți banii să iau chibrituri?

-De toți banii! – a zis tata trezit a zecea oară din somn.

-De toți banii să-mi dați chibrituri!- i-am zis victorioasă lui Schiller neni. Bombănind mirată, ce vor ăștia cu atâtea chibrituri? Mi-a umplut plasa cu multe cuburi invelite în hârtie albastră…Multe, multe, cuburi. În fiecare cub erau zece cutiuțe frumoase de chibrituri cu etichete colorate. De zece lei. Adică de toți banii!

(-va urma sau nu-)