12509261_1058337950897845_3463273430510601098_n.jpgCartea feţelor, ce altceva, e plină cu o grămadă de lucruri banale, informaţii utile, dezinformări involuntare , dar şi câteva lucruri interesante. Aseară am găsit cele redate mai jos, într-un comentariu pe marginea unei ştiri de ziar. Se spunea în ştire că, un patriot din Deva a câştigat, după „lupte seculare” care au durat câţiva ani de procese, demolarea monumentului dedicat principelui transilvan Acatiu Barcsay (Barcsay Ákos). Nu am înţeles ce l-a deranjat atât de tare pe românul nostru încât a fost nevoit să se războiască cu principele trecut la cele veşnice de câteva secole, cert este că monumentul din Deva a fost demolat în 29 decembrie 2014. Sarea şi piperul ştirii este faptul că principele în cauză era unul dintre puţinii ardeleni cu origini româneşti.

Mai interesant mi s-a părut însă comentariul. Îl redau în întregime:

„Preadoslovie cătră Măriia sa Craiul Ardealului, Domnului, Apafi Mihaiu, din mila lui Dumnezău, Craiul Ardealului, Domnul părților țărăi Ungurești și șpanul Săcuilor i proci.
De la Tatăl Dumnezău, prin Domnul nostru Isus Hristos, bunî sănătate, pace trupascî și sufleteascî, domnie fericitî și în toate părțile înlărgitî, poftesc Măriei Tale ca Domnului milostiv.
Milostive Doamne? Supt a cui domnie, crăire, și supt ale cui aripi, în pace linî și în biușug mare am trăit 23 de ani, pănî acum, nu numai noi ce încî și țara Ungurească toatî, și besearecile ceale amărăte au dobândit scăpare și scuteală? Silit-am cu acest neam slăbit și întunecat al nostru a mulțemi Mâriei Tale, ce de slăbiciune mare n-am avut puteare cu alta fărî numai cu rugăciune pentru sănătate Măriei Tale și a Scaunului slăvit, și pentru fericita casî a Măriei Tale. Iarî acum, dupî ce Dumnezău, în minunat chip, ne-au agiutat dupî surumaniia noastrî, cum tipografiia rumăneascî să o rădicăm din porunca Măriei Tale, dupî niștota preuților rumănești, început-am a tipări căteva propovedanii pentru îngrupăciunia morților și pentru că aciasta iaste părga dintăiu a Tipografiei noastre, cu altă acum nu putem, ce nu aciasta ne închinăm Măriei Tale cu mare smerenie, și ne legăm pre aceia că, pănî cănd ne va custa milostivul Dumnezău, pănî atunci tot vom sili să slujim Măriei Tale. Iarî acum nu ce am voit, ce numai ce am putut am închinat Măriei Tale.De acum, de ne va agiuta Dumnezău, țiind milostivul Dumnezău pre Măriia Ta în pace și în sănătate, supt aripile Măriei tale, de alte prilejuri încă vom da rod Tipografiei noastre. Iarî acest lucru puțin priimeaște Măriia Ta cu mila crăiascî, și Domnul Dumnezău să ție pre Măriia Ta întru ani mulți și buni, pre lauda numelui său și pre întrămarea Bisearecii și a țării, și pre bucuriia noastrî. Amin.

Slugi mai mici și plecați ai Măriei Tale: Popa Ioan din Vinți, cu toț protopopii și cu tot săborul Rumănilor din Ardeal.”- se arată în dedicaţia scrisă pe cartea ortodoxă, românească,  tipărită la Sebeş în 1683, intitulată „Sicriul de aur”!

În paginile ei se găseşte stema Principatului sub Mihai Apafi al II-lea.

Şi totuşi, care a fost problema?