Mă pregăteam de scris când nişte bubuituri venite de nu ştiu unde m-au făcut să ies la geam. Nu eram singura care  încercam să localizez sursa bubuiturilor, dar am fost singura care am întrebat ce se întâmplă.

Şi geamurile se cutremurau pe casa scărilor în urma bubuiturilor din ce în ce mai puternice.

Fetiţa vecinilor de la patru mi-a răspuns din penumbra de sub geamuri: „Frăţiorul meu e singur şi nu deschide uşa ca să putem intra.” După ce am asistat la încă un rând de bubuituri, am urcat la etajul patru. „Trebuie să chemăm pompierii”. Vecina disperată, a tastat 112, dar spunea că „nu răspunde nimeni”. De disperare tasta pe telefonul închis.

Am sunat şi eu, a sunat şi vecinul de la doi. Le-am zis de uşă de metal, minor în casă, geam deschis la bucătărie, etaj patru…Detalii care au pus în mişcare un detaşament de pompieri! Ştiam că vine cineva să spargă uşa, dar nu credeam să vină atâţia! Şi atât de repede. Deşi pentru mama copilului care se ruga plângând în faţa uşii, cu siguranţă i-se părea o eternitate!

Se vedeau luminile girofarului luminând geamurile. O maşină cu scară sensibilă care nu se deschide dacă terenul e inclinat sub una dintre roţi, încă un echipaj şi o maşină SMURD. „De ce nu urcă”, plângea femeia din ce în ce mai disperată.

Paramedicii au urcat la vecina care trebuia calmată, un pompier cu casca nr. 6 coordona din bucătăria de la etajul trei cum să ajungă o scară să fie agăţată de pervazul de la patru, altul asigurat cu o sfoară scurtă, sfoară lungă, nu ştiu…cât ai zice peşte s-a căţărat pe scară şi deja auzeam că e în siguranţă, e în casă!

Toată lumea a răsuflat uşurată. Peste câteva secunde am aflat că şi copilul e bine! „S-a întors pe partea cealaltă şi doarme mai departe”.

Pompierul coordonator a răsuflat uşurat, „e bine când totul se termină cu bine”. Ceasul de pe perete arăta miezul nopţii.

Recent am scris despre comandantul ISU Mureş, col. dr. ing. Dorin Oltean. Sunt sigură că v-a plăcut tot ce aţi aflat despre el şi despre munca pompierilor. Impresionantă desfăşurare de forţă şi pricepere! Lucrul în echipă, găsirea soluţiei celei mai potrivite pentru a nu permite niciunui element perturbator să le stea în cale…

Din fericire de astă dată nu a fost un incendiu, a fost doar un caz din zecile care se întâmplă săptămânal, de când cu moda uşilor de metal, dar felul cum au acţionat subordonaţii domnului colonel, merită toată lauda!