Articolul „Culoarea vieţii în România şi Ungaria – faliment cu măgăruşul?” din 28 decembrie, semnat de Szabó Csaba m-a determinat să ridic mănuşa. Indiferent cui i-ar fi fost destinată provocarea, mă simt datoare să-i răspund, chiar şi cu o analiză la fel de sumară precum cea cu măgăruşul!

Culoarea vieţii reflectată de mass-media din România? Nu mi se pare nici pe departe atât de sumbră precum s-ar părea privită de pe malul Someşului, de pildă!

Că nu găseşti măgăruşul pe prima pagină într-un ziar de mare tiraj? Se prea poate, dar asta nu exclude ca un alt reprezentant al regnului animal să fie cap de ziar! Explicaţia ar fi că avem atâtea publicaţii – pe print sau online-viu colorate şi cu destinaţie precisă, încât nu ne lipseşte să amestecăm merele cu perele!
Avem „Pisica”, de pildă. E cea mai citită revistă despre pisici din România. De ce ar trebui să apară pisica lângă o ştire cu politicienii? Sau ”Animal Club”, o revistă în care găsiţi articole numai despre animale, de la peştele înger până la Ciobănescul Mioritic! Ar trebui să apară dulăii luptându-se pentru ciolan şi în altfel de publicaţii? De dragul culorii?

Ah, că astea sunt reviste de specialitate pe când în articol era vorba de …ziare serioase? În urmă cu câţiva ani aveam o rubrică săptămânală într-o publicaţie serioasă, un cotidian de pe malul Mureşului. Era o rubrică dedicată posesorilor de animale de companie. Şi nu, nu a scăzut interesul cititorilor faţă de cotidianul de maximă seriozitate. Ba au şi crescut vânzările, cititorii mândri că şi-au văzut căţeluşii în ziar, pe o pagină color, au cumpărat mai multe exemplare. Din motive de siguranţă, desigur! Nu puteau anticipa reacţia patrupedelor văzându-se în poze color şi cu toată povestea lor etalată pe tarabă!

Adevărul e că mass-media ne asigură doza zilnică de ştiri ce ne poartă de la agonie la extaz, dus-întors, de câteva ori! Şi nu e nimic de mirare în asta. Fiecare post de televiziune, fiecare publicaţie îşi are publicul spectator sau cititor, pe care îl merită!

Avem post de televiziune care în scurt timp ne-ar băga în depresie incurabilă, dacă am fi pedepsiţi să nu putem schimba programul! Avem publicaţie în care sunt descrise în cele mai vii culori cine cu cine, unde, când şi de ce a făcut şi dres, chiar dacă de cele mai multe ori nu avem nici cel mai străveziu habar cine sunt protagoniştii! Nu vi se pare destul de colorat?

Şi avem publicaţii serioase în care până şi o ştire macabră e însoţită de o poză destul de optimistă pentru a-i da o şansă cititorului ca să cread că sfârşitul nu-i aici!

Şi să nu uităm, înainte de a pune PUNCTUL pe subiect, că nu mai departe decât în ultima ediţie din acest an, am publicat o retrospectivă a poveştilor despre mureşenii cu care ne mândrim. O pleiadă multicoloră de la asistentul medical supravieţuitor al unui accident cu elicopterul SMURD până la generalul de brigadă al ISU Mureş, supranumit îngerul copiilor!

Celui care se supără i se taie nasul. De aceea îmi permit să parafrazez zicala începută mai sus: Câinele moare de drum lung, iar „măgăruşul” de grija altuia!

Publicat în http://corbiialbi.ro/index.php/civitas/900-dreptul-la-replica-8211-cainele-moare-de-drum-lung/