Cele mult lăudatele contoare, numite „radio”. Vin doi nene, unul cu un registru şi cu „plaibasu” (instrument de scris) în mână, celălalt cu o rangă, la capătul căreia are prinsă o lupă sau o lanternă, de la caz la caz. Cel cu registru rămâne pe lângă spaţiul verde, el e „şăfu”, scribu’, pălmaşul se bagă peste floricele , ridică cu ranga capacul de pe gura de canal şi rosteşte cu solemnitate cifrele de pe contor. Apoi trânteşte la loc capacul şi echipajul pleacă la următoarea gură de canal.Dovada pozele de mai jos, din 28 martie ac.

Distanţa…e neglijabilă! Indexul citit oricum  nu corespunde  cu suma cifrelor citite de pe contoarele individuale ale locatarilor!