Rar se întâmplă să vezi prin cartier un polițist local în exercițiul funcțiunii. În afara zilelor de sărbători religioase când se postează din timp în zona bisericilor, rar trece vreunul. Exagerez, odată au venit chiar doi și nu au reușit să-i sperie pe copiii cățărați în pom și pe copertină la cules de nuci. Și a mai fost odată unul care a sunat la interfon, ca să pună la cutia de scrisori o invitație…În rest, degeaba urla un turist cu puternic accent străin după miezul nopții, de la fereastra unui apartament transformat în hotel, că nu s-a sesizat niciunul!

Ar avea de lucru de s-ar obosi până la interesecția străzii Sârguinței cu B-dul Pandurilor. Nu am permis de conducere, recunosc că sunt totalmente afonă la regulile de circulație, dar…De mic copil am învățat că pietonii merg pe trotuare, iar mijloacele de deplasare pe roți- mașini, motociclete, biciclete, căruțe – circulă pe drum. Că mașinile pot parca pe marginea drumului, la câțiva metri distanță de trecerile de pietoni ca să nu obtureze vizibilitatea pietonilor. Și asta știu.

Așa este. A fost demult. Că mai nou mașinile se lăbărțează pe trotuare! Chiar și în curbă! Chiair dacă nu mai lasă loc să se strecoare nici măcar pisica! Chiar dacă frecându-se cu botul smulg bucăți și din izolația proaspăt refăcută a blocului!

N-aș fi crezut că există așa ceva, deși mi-au semnalat fenomenul câțiva locuitori din zonă, credeam că exagerează. După modelul mașinilor, nu-i greu de dedus că proprietarii lor ar prefera să urce până la magazine fără să se dea jos de la volan! Nu stau mult, doar plătesc o factură, doar cumpăr o pâine, doar iau o varză, merg până la cabinet, la biserică, la școală…dacă toate sunt prin zonă…și pleacă!

Cel care nu cunoaște obiceiul locului, se pune de a latul spațiului de parcare, blocând cel puțin încă două locuri, iar celelalte se aliniază pe spațiul rămas, ocupând tot trotuarul și exilând pietonii pe carosabil.

Ieșind într-o zi din bloc, era să dau peste o mașină parcată foarte aproape de scară. Am făcut slalom încercând să mă strecor prin spațiul strâns rămas între zid și botul mașinilor. Ajunsă chiar în curbă, văd că vine o femeie cu un copil în brațe, Mă dau pe dreapta ca să-i las să treacă. Spre surprinderea mea, juna deschide portiera bolidului, în semn de ”pe aici nu se trece” și se apucă de instalat odrasla, fără nicio scuză…ce era să fac decât să-mi pun la încercare norocul, coborând de pe trotuar, ciulindu-mi urechile că de văzut nu aveam cum să văd dacă venea cumva vreo mașină. După două mașini am reușit să mi recuperez fâșia de juma de metru între gardul viu și alte câteva mărci mai modeste de autovehicule parcate pe trotuar.

Dacă aveți cunoștințe de polițiști care nu și-au făcut planul la amenzi, dar care au spatele asigurat, că niciodată nu știi pe cine amendezi…să vină în zonă! E mană cerească! Fără să exagerez!